Se încarcă acatistul…
Conținutul apare imediat ce este gata.
14 IUL
Acatistul Cuviosului Nicodim Aghioritul
IUL
14 IUL
La sfârșitul acatistului sunt rânduite mai multe articole despre viața şi învăţăturile Cuviosului.
Troparul, glasul 1
Săltaţi şi vă veseliţi, popoare, că, iată, în prisosul bucuriei se arată astăzi pârga cea sfântă a Athosului, folositorul şi mângâietorul nostru, blândul Nicodim. Căci prin râvna cea după Hristos Biserica o a luminat, îndreptând cele stricate şi părăsite prin nebăgare de seamă şi trecerea cu vederea, iar acum înaintea Sfintei Treimi neîncetat se roagă pentru sufletele noastre.
Condacul 1
Pe tine, moştenitorul Raiului şi luminoasa odraslă a Naxosului, Cuvioase Nicodim, cel mare în cuvânt şi în smerenie adânc, te lăudăm. Că întru adevăr nevoindu-te şi de la înalta Pronie izvoarele bogăţiei de daruri revărsând, cunună cerească ai luat, iar Biserica într-un glas cântă: Aliluia!
Icosul 1
În pământul dragostei smerite ai fost crescut de către evlavioşii tăi părinţi, arătându-te de mic iubitor al slujbelor şi înţelepciunii dumnezeieşti. Iar pe dascălii cei de Hristos insuflaţi cu osârdie urmând, ai împletit cunoaşterea şi faptele virtuţii întru slava Nedespărţitei Treimi.
Bucură-te, căutător neobosit al treimicei înţelepciuni;
Bucură-te, uimitoare memorie făcută vistierie a Cuvântului;
Bucură-te, agerime a minţii păzite sub aripa Duhului;
Bucură-te, intrare prin supunerea şi ascultarea faţă de toţi în iubirea Tatălui;
Bucură-te, smerenie de toţi îndrăgită şi alăută a cântărilor preadulci;
Bucură-te, risipire prin har a pâclei nepriceperii;
Bucură-te, umblare cu lacrimi întru căutarea binelui;
Bucură-te, suspinare zi şi noapte spre aflarea folosului;
Bucură-te, sălăşluire cu toată virtutea în locul păcii;
Bucură-te, minte iubitoare de frumuseţe duhovnicească;
Bucură-te, cercetare şi împlinire a sfaturilor rodnice;
Bucură-te, Cuvioase Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul 2
Ca o albină învăţăturile dascălilor din Naxos şi Smyrna le-ai strâns, Cuvioase Nicodim, le-ai lămurit în focul dreptei credinţe şi le-ai pus în slujba izbăvirii de patimi. Neobosit te sârguiai să cercetezi pe Cuvioşii luminaţi cu duhul întru aflarea liniştii şi vederii celei duhovniceşti, iar împreună cu ei cântai: Aliluia!
Icosul 2
Îngrăditu-te-ai, Cuvioase, cu povăţuirile Mitropolitului Macarie al Corintului şi, dorind a te face monah, ai fost de dânsul îndrumat spre Cuviosul Silvestru, care pustnicea împreună cu alţi doi monahi isihaşti în insula Hydra. Aşa ai lepădat împilarea grijii celei deşarte şi ai învăţat rugăciunea minţii, culegând virtuţile îngereştii vieţuiri.
Bucură-te, aşezare prin răbdarea cea bună în lumina Chipului lui Hristos;
Bucură-te, trezvie, ce păzeşti cugetul de împrăpăstuire;
Bucură-te, rugăciune, piatră de hotar a Împărăţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, purtare a crucii ascultării ce descuie Cerurile;
Bucură-te, primire printr-însa a celor din afară în trupul de taină al iubirii;
Bucură-te, cunoaştere însuşită de chipul iubirii duhovniceşti;
Bucură-te, că şi mama ta a primit chipul monahicesc;
Bucură-te, inimă-chivot al Numelui mântuitor;
Bucură-te, inimă-Icoană a Chipului de viaţă dătător;
Bucură-te, inimă în închinare;
Bucură-te, înaltă smerită cugetare;
Bucură-te, postire întru îndulcirea de duhovniceasca hrană;
Bucură-te, Cuvioase Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul 3
Hrănit cu mierea liniştirii şi duhovniceştii suiri râvnitor, te-ai întărit în nevoinţele isihaste, purtat fiind în Sfântul Munte de dumnezeiescul dor. Iar tuns curând monah, sub acoperământul Preacuratei Fecioare, desăvârşit ţi-ai închinat viaţa lui Hristos, veselindu-te a cânta cu îngereştile cete: Aliluia!
Icosul 3
Preaiubitor al sfinţeniei te-ai arătat, Cuvioase Nicodim, sârguindu-te să dezgropi din ţarina uitării filocalicele scrieri ale dumnezeieştilor Părinţi, prin care Însuşi Hristos a revărsat în inimi focul cereştii chemări.
Bucură-te, chemare la ospăţul cereştii vieţuiri;
Bucură-te, înmulţire prin credinţă a sfintei moşteniri;
Bucură-te, rugăciune strălucind de slava Numelui mântuitor;
Bucură-te, nesăturată sete de mântuirea tuturor;
Bucură-te, povăţuitor al povăţuitorilor;
Bucură-te, al marilor Părinţi râvnitor;
Bucură-te, smerenie roditoare a sfintelor deprinderi;
Bucură-te, nepătimire ce odrăsleşti cunoaşterea spre viaţă;
Bucură-te, călăuză în nevăzutul război spre Schimbarea la Faţă;
Bucură-te, dascăl al vieţii duhovniceşti;
Bucură-te, vas desăvârşit al ştiinţelor bisericeşti;
Bucură-te, dor nepotolit după împărtăşirea cu Hristos;
Bucură-te, Cuvioase Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul 4
Pe Cuviosul Paisie Velicikovski, care călăuzea în Moldova peste o mie de fraţi şi îi învăţa rugăciunea minţii, ai râvnit a-l întâlni şi de dânsul a fi povăţuit întru dumnezeiasca lucrare. Pentru aceea te-ai îmbarcat într-o corabie, dar din pricina unei furtuni nu ţi-ai putut atinge ţelul. Mişcat de semnul cereştii Pronii, te-ai hotărât să nu mai părăseşti Sfântul Munte şi, cu viaţa cea sihăstrească însoţindu-te, neîncetat cântai: Aliluia!
Icosul 4
Înaintea Domnului zi şi noapte privegheai, sub ascultarea bătrânului Arsenie, curăţindu-ţi mintea întru neîncetată rugăciune şi înfrânare, cu chipul luminat de contemplaţia Sfintelor Scripturi şi Predanii. În acelea, ca într-un Rai cuvântător sălăşluit, de închinarea în duh a inimii ca dintr-un pom al vieţii te împărtăşeai, Cuvioase Nicodim.
Bucură-te, privighetoare a pustiei;
Bucură-te, fântână a cuvintelor Duhului;
Bucură-te, întoarcere a minţii spre Izvorul şi Ţinta cuvintelor;
Bucură-te, privire mai presus de vedere a locului inimii;
Bucură-te, auzire mai presus de auzire a cuvintelor rugăciunii;
Bucură-te, iubire a libertăţii Duhului, celei neîngrădite de patimi;
Bucură-te, tăcere cuvântătoare ce odrăsleşti rodul înţelepciunii;
Bucură-te, chip luminat şi păzit de sabia de foc a Numelui lui Iisus;
Bucură-te, inimă învăpăiată de credinţă şi întipărită cu Numele lui Hristos;
Bucură-te, liniştire mai presus de fire întru Numele mântuitor;
Bucură-te, purtare a crucii, Altar al iubirii duhovniceşti;
Bucură-te, iubire smerită, ce îmbrăţişezi voia Tatălui ceresc;
Bucură-te, Cuvioase Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul 5
Prin mântuitoarea călăuzire şi întregimea cuvântătoare a frumoaselor tale alcătuiri, ne păzim cu putere simţurile de toată pofta şi ne izbăvim de toată intrarea demonilor care se furişează ascuns prin simţuri, strălucind în sfintele încăperi ale minţii Icoana de pururea închinare a Cuvântului: Aliluia!
Icosul 5
Urmându-ţi povăţuitorul în insula pustie Skyropoulla în căutarea unei singurătăţi şi linişti mai mari, iar în viaţa cea cu multă osteneală sporind, ţi-ai făcut inima vistierie a Numelui lui Iisus Hristos şi darurilor suprafireşti ale harului, pentru care cu bucurie îţi cântăm:
Bucură-te, liniştire, Sltar al vorbirii cu Dumnezeu;
Bucură-te, veghere şi atenţie, chip al stării înaintea Domnului;
Bucură-te, ascultare ce odihneşti chipul de fiu al lui Dumnezeu;
Bucură-te, lepădare de sine ce străbaţi cărarea cea strâmtă a mântuirii;
Bucură-te, smerenie mulţumitoare, vas al credinţei;
Bucură-te, întreagă înţelepciune ce închini lui Hristos pământul inimii;
Bucură-te, nemâniere şi nejudecare păzind senin cerul minţii;
Bucură-te, dispreţuire a seminţelor diavolului;
Bucură-te, tăcere de Icoană, ce nu bagi în seamă lătrăturile lui;
Bucură-te, necontenită cugetare la preadulcele Nume al lui Iisus;
Bucură-te, inimă în asemănare cu chipul Preacuratei Fecioare;
Bucură-te, iubire nevoitoare ce alungi frica de moarte;
Bucură-te, Cuvioase Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul 6
Plecând din pricina unei boli Părintele tău, ai trăit câteva luni singur, după care te-ai întors la Athos, fiind tuns şi îmbrăcat de către bătrânul Damaschin în schima cea mare. Iar cuvintele tale îndulcite de harul neîncetatei rugăciuni au adunat mulţi fraţi în chiliile dimprejur, dornici a se împărtăşi din izvorul curat al învăţăturilor tale şi împreună cu tine să cânte: Aliluia!
Icosul 6
Îndemnat de binecuvântatul Macarie al Corintului, te nevoiai, Cuvioase Nicodim, să dăruieşti tuturor prin traduceri şi tâlcuiri preaînfrumuseţate scrierile Sfinţilor, ca pe nişte izvoare ale Vieţii celei veşnice. Iar mistuit de dumnezeiasca râvnă pentru Biserica lui Hristos, te-ai arătat cârmaci de Sus luminat al Sfintei Corăbii a mântuirii.
Bucură-te, far al Bisericii şi mare povăţuitor al creştinătăţii;
Bucură-te, râvnă apostolică pentru unirea cu Hristos ce şterge păcatul;
Bucură-te, cântăreţ iscusit al măririi Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, doctor de suflete şi călăuză spre mărturisirea curată;
Bucură-te, evlavie pentru canoanele Bisericii cele dezlegătoare de patimi;
Bucură-te, învăţătorule al durerii lucrătoare a pocăinţei;
Bucură-te, că ai arătat că aceasta te face monah, chiar şi în lume fiind;
Bucură-te, cuvânt cu putere, ce smulgi relele rădăcini ale păcatului;
Bucură-te, trezvitoare aducere-aminte de chipurile cuielor Lui;
Bucură-te, sădire în inimă a pomilor de Rai ai virtuţilor;
Bucură-te, simţire a nevredniciei proprii ce te răsădeşti în iubirea Sfintei Treimi;
Bucură-te, păzire cu toată fiinţa a frumuseţii recâştigate a Chipului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Cuvioase Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul 7
Cu cuvântul viu al harului aprindeai în inimi râvna după îndreptarea vieţii prin pocăinţă, către mai deasa Împărtăşire cu Trupul şi Sângele lui Hristos, spre tămăduire, luminare şi sfinţire, spre îndreptare, întărire şi pază de diavoleasca lucrare, spre îndrăznirea şi dragostea cea către Domnul, înmulţirea faptei celei bune şi desăvârşirii, spre plinirea poruncilor şi Împărtăşirea cu Sfântul Duh, nu spre judecată şi osândă, ci întru odihna şi bucuria Sfintei Treimi, cântând: Aliluia!
Icosul 7
Multe neînţelegeri şi răstălmăciri, multe acuze, calomnii şi chiar condamnări s-au abătut asupra ta când împreună cu Mitropolitul Macarie al Corintului ai publicat cartea despre deasa împărtăşire. Însă de Sus întărit şi crucea ţi-ai purtat nepărăsind locul virtuţii şi, ca o gură a Cuvântului, Biserica o ai luminat cu mărturisirea evlaviei şi credinţei tale celei drepte, pentru care cu bucurie îţi cântăm:
Bucură-te, năvod care scoţi din marea uitării mărgăritarele Sfintei Tradiţii;
Bucură-te, cerească şi înfricoşată chemare la Cina de Taină a Împărăţiei;
Bucură-te, chemare întărită pe mărturiile Sfintei Scripturi, ale Apostolilor şi Părinţilor;
Bucură-te, călăuză spre Izvorul vieţii celei veşnice;
Bucură-te, sfântă îndemnare spre paharul mântuirii şi cereasca hrană;
Bucură-te, iubire de vrăjmaşi îndelung răbdătoare ce birui răul cu binele;
Bucură-te, viaţă şi mărturisire apărate de însăşi Sfânta Comunitate a Athosului;
Bucură-te, hrănitor al dogmelor Bisericii de către ea numit;
Bucură-te, apărător al binecuvântatului obicei al vechilor creştini;
Bucură-te, că însuşi Patriarhul Grigorie al V-lea a primit mărturisirea ta în privinţa Sfintei Împărtăşanii;
Bucură-te, nevoinţă a înnoirii duhovniceşti încununată de Hristos;
Bucură-te, râvnă a plămădirii Bisericii în Trupul lui Hristos;
Bucură-te, Cuvioase Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul 8
Prin mâhnirea şi amărăciunea încercărilor ca printr-un foc lămuritor trecând, mai tare străluceau pe chipul tău pacea şi iubirea lui Hristos. Atât erai de viteaz în isihie, încât acolo unde privegheai şi scriai, demonii şuşoteau în afara uşii chiliei şi tu scriai fără să te înfricoşezi, iar uneori râdeai chiar de feţele lor pământii, netulburat cântând: Aliluia!
Icosul 8
Ruşinând cursele vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, Harul lui Dumnezeu lucra în tine spre desăvârşire prin neputinţele trupului. Iar tu, ca pe un Altar de închinare răstignit, nu încetai a liturghisi iubirea lui Hristos.
Bucură-te, om mare în lumea cea mică;
Bucură-te, strajă neadormită a dreptei socoteli;
Bucură-te, uitare de cele fireşti întru dăruirea duhovnicească;
Bucură-te, iubire de pătimire pentru Hristos;
Bucură-te, răbdare a suferinţei ce te umpli de mirul mângâierii dumnezeieşti;
Bucură-te, liman de mângâiere şi vindecare a celor răniţi de păcate;
Bucură-te, povăţuitorul monahilor în îngereasca slujire;
Bucură-te, dar şi mirenilor chemare la duhovniceasca prefacere;
Bucură-te, hrănire a poporului însetat după Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, inimă întru care Însuşi Duhul Se roagă cu negrăite suspine;
Bucură-te, Cuvioase Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul 9
Sub jugul otoman, mulţi credincioşi plăteau cu viaţa mărturisirea lor, iar tu, Cuvioase Nicodim, neîncetat te rugai să nu piară în focul urgiei credinţa creştinilor. Pe cei ce slăbeau cu duhul îi întăreai, pe cei căzuţi care se pocăiau îi pregăteai pentru martiriu, celor biruitori le alcătuiai slujbe de pururea pomenire, iar Biserica strălucea de slava Crucii şi Învierii lui Hristos: Aliluia!
Icosul 9
Luminat de Sfântul Duh, arătai că Pronia dumnezeiască binevoia întru noii martiri spre slava Bisericii Ortodoxe şi înnoirea dreptei credinţe, dar şi spre mustrarea celor de alte credinţe, ce vor rămâne fără cuvânt de apărare în Ziua Judecăţii. Apoi celor robiţi pildă de răbdare, ba chiar îndrăzneală şi îndemn spre a-i imita cu fapta pentru toţi creştinii siliţi după împrejurări la martiriu şi mai cu seamă câţi au ajuns să lepede credinţa ortodoxă.
Bucură-te, chip îngeresc ce găteşti calea Domnului;
Bucură-te, cuvânt ce întorci inimile spre Chipul lui Hristos;
Bucură-te, doctor de suflete şi povăţuitor de Mucenici;
Bucură-te, adânc al smereniei ce izbăveşti din iadul deznădejdii;
Bucură-te, povăţuitor Sfântului Mucenic Constantin din Hydra;
Bucură-te, că cel ce trecuse la islam desăvârşit s-a pocăit de lepădarea sa;
Bucură-te, că s-a hotărât să şi-o retracteze public, înfruntând moartea;
Bucură-te, că cinci luni l-ai pregătit la Iviron pentru martiriu;
Bucură-te, neobosită căutare a oii rătăcite;
Bucură-te, că şi dintre musulmani se converteau şi pătimeau pentru Hristos;
Bucură-te, pană a Duhului Sfânt, zugrăvind vieţile Noilor Martiri;
Bucură-te, stâlp de foc al Bisericii, ce uneşti pământul cu Cerul;
Bucură-te, Cuvioase Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul 10
Cine ar putea spune minunile săvârşite prin tine de Cuvântul dumnezeiesc, Cuvioase Nicodim? Căci întru slăbiciuni din ce în ce mai mari sporeai în duhovniceasca slujire, liturghisind în Raiul smereniei şi ascultării voia lui Dumnezeu, prin care scară nouă către Cer întinzi, celor ce cântă: Aliluia!
Icosul 10
Cu neclintită blândeţe şi dragoste ţi-ai pecetluit până în sfârşit mărturisirea dreptei credinţe, chemând pe cei ce pe nedrept te acuzau să înlocuiască ura cu iubirea, pentru ca ostenelile ascetice şi dragostea faţă de Hristos să nu fie zadarnice.
Bucură-te, micşorare de sine întru preamărirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, slujire pe crucea bolilor şi neputinţei;
Bucură-te, slujire pe crucea acuzelor şi calomniilor;
Bucură-te, purtare a Crucii la hotarul dintre viaţă şi moarte;
Bucură-te, privire întărită de Duhul în Cartea Vieţii;
Bucură-te, smerenie, carte a Cuvântului ipostatic;
Bucură-te, cuvânt mântuitor, Icoană de veşnică închinare;
Bucură-te, vedere de Icoană, ce naşti cuvintele vii ale harului;
Bucură-te, tresăltare a inimii sub lucrarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, prăznuire prin rugăciunea lui Iisus a Întrupării dumnezeieşti;
Bucură-te, negrăită simţire a harului Botezului la primirea Sfintelor Taine;
Bucură-te, netâlcuită bucurie întru pomenirea Sfintei Fecioare şi a tuturor Sfinţilor;
Bucură-te, Cuvioase Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul 11
Toate ceasurile zilei şi ale nopţii le închinai acestor două lucrări: fie ca să explici vreun înţeles al dumnezeieştii Scripturi, fie ca să-ţi pleci capul în partea stângă a pieptului, să-ţi cobori mintea în inimă şi să strigi „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”. Şi, deşi doreai să petreci neîncetat în dumnezeiasca rugăciune a minţii, neobosit slujeai pe cei ce veneau să te vadă şi să fie mângâiaţi, cântând împreună cu ei: Aliluia!
Icosul 11
Spre sfârşit, de o mare neputinţă copleşit, adeseori te rugai lui Dumnezeu să te primească la Dânsul. Aşa, între viaţă şi moarte, ai ajuns la Karyes şi, aproape paralizat, te-ai pregătit de înfricoşata trecere în veşnicie, prin mărturisire generală, Maslu şi zilnică Împărtăşire cu Preacuratele Taine. Iar din pricina oboselii, nu mai puteai spune cu mintea rugăciunea lui Iisus, ci mai întâi cu glas tare, iar apoi doar cu starea nemişcată de închinare.
Bucură-te, stâlp ce călăuzeşti pe noul Israel spre evlavie;
Bucură-te, nor răcoritor celor încinşi în cuptorul păcatelor;
Bucură-te, însetare după vederea faţă către faţă a lui Hristos;
Bucură-te, nevoinţă peste fire în via Lui tainică;
Bucură-te, rugăciune pentru plinirea de Sus a ostenelii iubirii;
Bucură-te, îmbrăţişare ultimă a Moaştelor Sfinţilor Macarie al Corintului şi Partenie;
Bucură-te, sărutare a Moaştelor Părinţilor duhovniceşti în nădejdea învierii;
Bucură-te, chemare cu umilinţă a rugăciunilor lor mijlocitoare;
Bucură-te, înainte-păşire prin credinţă în odihna Domnului;
Bucură-te, Icoană vie a lui Hristos răstignit;
Bucură-te, sfinţenie, ce nu încetezi a purta vălul smereniei;
Bucură-te, fericită vedere a nevredniciei proprii, ce poţi purta strălucirea dumnezeirii;
Bucură-te, Cuvioase Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul 12
Privegheat fiind toată noaptea de fraţi, în ceasul al şaselea, după întrebarea lor, le-ai vestit grabnicul tău sfârşit şi, rugându-i să te împărtăşească, ai primit Preacuratele Taine. După puţin te-au găsit cu mâinile încrucişate şi picioarele întinse şi te-au întrebat: „Învăţătorule, ce faci? Te linişteşti?”. „Pe Hristos L-am vârât înlăuntrul meu”, ai răspuns, „şi cum nu mă voi linişti?”: Aliluia!
Icosul 12
Până astăzi, în chilia iconarilor Skurtei se păstrează ca o binecuvântare pentru lume sfântul tău craniu. Iar noi din adâncul patimilor alergăm către razele învăţăturilor şi rugăciunilor tale, prin care pururea ne mângâi, ca un ucenic iubit al lui Hristos.
Bucură-te, îndoită nepătimire şi desăvârşitoare ascultare;
Bucură-te, atotvirtuoasă smerenie şi mulţumitoare răbdare;
Bucură-te, discernământ cu dumnezeiască scânteiere;
Bucură-te, de Dumnezeu imitatoare îndurare;
Bucură-te, milostenie mântuitoare de suflete;
Bucură-te, rugăciune necontenită şi zdrobită căinţă;
Bucură-te, adevărată mărturisire şi neînvinuitoare conştiinţă;
Bucură-te, pătimire a Iubirii îndumnezeitoare a Sfintei Treimi;
Bucură-te, pătimire cu Hristos şi pentru Hristos spre care Îngerii doresc să se plece;
Bucură-te, chip învăluit de strălucirea frumuseţii dumnezeieşti;
Bucură-te, neobosit zugrav al chipului Maicii Domnului şi al vieţuirii monahiceşti;
Bucură-te, chemare şi a mirenilor în rugul aprins al isihiei;
Bucură-te, Cuvioase Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul 13
Ca un vestitor înflăcărat al Sfintei Treimi şi apărător al cereştilor dogme, râvnitor al Sfintelor Scripturi şi Tradiţii te-ai arătat, Cuvioase Nicodim, spre împărtăşirea lumii de viaţa cea dumnezeiască. Pentru aceasta, smereniei Maicii Domnului urmând, te-ai făcut părtaş bucuriei veşnicei uniri cu Hristos, pe Care roagă-L, Cuvioase, să o dobândim şi noi nevrednicii, cei ce cu umilinţă strigăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Icosul 1
În pământul dragostei smerite ai fost crescut de către evlavioşii tăi părinţi, arătându-te de mic iubitor al slujbelor şi înţelepciunii dumnezeieşti. Iar pe dascălii cei de Hristos insuflaţi cu osârdie urmând, ai împletit cunoaşterea şi faptele virtuţii întru slava Nedespărţitei Treimi.
Bucură-te, căutător neobosit al treimicei înţelepciuni;
Bucură-te, uimitoare memorie făcută vistierie a Cuvântului;
Bucură-te, agerime a minţii păzite sub aripa Duhului;
Bucură-te, intrare prin supunerea şi ascultarea faţă de toţi în iubirea Tatălui;
Bucură-te, smerenie de toţi îndrăgită şi alăută a cântărilor preadulci;
Bucură-te, risipire prin har a pâclei nepriceperii;
Bucură-te, umblare cu lacrimi întru căutarea binelui;
Bucură-te, suspinare zi şi noapte spre aflarea folosului;
Bucură-te, sălăşluire cu toată virtutea în locul păcii;
Bucură-te, minte iubitoare de frumuseţe duhovnicească;
Bucură-te, cercetare şi împlinire a sfaturilor rodnice;
Bucură-te, Cuvioase Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul 1
Pe tine, moştenitorul Raiului şi luminoasa odraslă a Naxosului, Cuvioase Nicodim, cel mare în cuvânt şi în smerenie adânc, te lăudăm. Că întru adevăr nevoindu-te şi de la înalta Pronie izvoarele bogăţiei de daruri revărsând, cunună cerească ai luat, iar Biserica într-un glas cântă: Aliluia!
Se încarcă articole și navigare…