Se încarcă acatistul…
Conținutul apare imediat ce este gata.
Acatistul Înălțării Domnului
MAI
La sfârșitul acatistului sunt rânduite mai multe articole despre praznic.
Troparul Înălțării Domnului
Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor, cu făgăduința Sfântului Duh, încredințându-se ei, prin binecuvântare, că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii.
Condacul 1
Ţie, Domnului şi Împărat al Cerului şi al pământului, ca unui biruitor al morții Îți aducem cântare de laudă, că după prealuminata Înviere din morţi cu slavă la Ceruri Te-ai înălţat şi cu Preacinstit Trupul Tău ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, ca şi firea noastră cea căzută să o înalţi împreună cu Tine şi să ne slobozeşti de patimi din veşnica moarte. Noi, însă, prăznuind dumnezeiasca Ta Înălţare, din suflet, împreună cu Ucenicii Tăi, cântăm: Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la Cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Icosul 1
Cetele Arhanghelilor şi ale Îngerilor stând în faţa Ta, Împărate al tuturor, pe muntele Măslinilor, cu frică, Te-au văzut suindu-Te cu trupul la înălţimile cereşti şi proslăvind marea Ta iubire de oameni Ţi-au cântat:
Iisuse, Împărate al slavei, înalţă-Te la Ceruri în strigăte şi în glas de trâmbiță.
Iisuse, Doamne al Puterilor, înalţă-Te pe Heruvimi şi zboară pe aripile vântului.
Iisuse, Dumnezeule Preaveşnic, dă glasului Tău tărie şi putere ca să cutremure tot pământul.
Iisuse, Lumina Cea Preaînaltă, arată-Ţi puterea Ta pe nori şi foc din Faţa Ta să se aprindă.
Iisuse, Răscumpărătorul făpturii, găteşte-Ţi în Cer Scaunul Tău şi Împărăţia Ta să fie fără de sfârşit.
Iisuse, Făcătorul Cerului şi al pământului, şezi de-a dreapta Tatălui ca să fii Dumnezeul tuturor întru toate.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la Cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 2
Văzându-Te Apostolii înviat din morţi, în timpul celor patruzeci de zile, când Te-ai arătat lor, Stăpâne Doamne, vorbindu-le despre tainele Împărăţiei lui Dumnezeu şi primind poruncă să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, până când se vor îmbrăca cu putere ce va veni de Sus, petreceau împreună într-un cuget, în rugăciune, cântându-Ţi cu o singură gură şi cu o singură inimă: Aliluia!
Icosul 2
Înţelesul vederii de Dumnezeu dezlegându-l Iisuse, ai dus pe Ucenicii Tăi afară spre Betania şi i-ai urcat pe muntele Măslinilor, începând să-i găteşti pentru taina marii Tale Înălţări la Cer zicând: S-a apropiat, o, prietenii Mei, timpul Înălţării; mergând, deci, învăţaţi toate neamurile cuvântul pe care l-aţi auzit de la Mine, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Aceştia gândind încă pământeşte, Te-au întrebat: Doamne, oare în acest timp vei aşeza din nou împăraţia lui Israel? Tu însă le-ai zis lor: nu este în puterea voastră să socotiţi vremurile şi anii căci acestea le-a luat Dumnezeu în puterea Sa. Iar noi pregătindu-ne de întâmpinarea cerescului Mire cântăm:
Iisuse, Păstorul Cel Bun, nu Te despărţi niciodată de noi, ci să fii pururea cu noi.
Iisuse, Învățătorul Cel Bun, trimite-ne nouă pe Duhul Sfânt Mângâietorul ca să petreacă cu noi neschimbat.
Iisuse, Luminătorul nostru, luminează sufletele noastre prin Înălţarea Ta la Cer.
Iisuse, Mântuitorul nostru, izbăvește-ne pe noi, prin mijlocirea Ta, de furtuni şi de întristare.
Iisuse, Povăţuitorul nostru, îndreptează-ne cu cuvântul gurii Tale spre a-Ţi sluji Ţie.
Iisuse, Ajutătorul nostru, aminteşte-ne prin Duhul Tău Cel Sfânt făgăduinţele Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la Cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 3
Vrând să-i îmbraci pe Apostolii Tăi cu putere de Sus, Iisuse, le-ai făgăduit pe muntele Măslinilor pe Duhul Sfânt Mângâietorul şi le-ai poruncit să fie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi chiar până la marginile pământului, zicând: veniţi şi intraţi prin porţile Mele, pregătiţi-Mi cale Mie şi oamenilor Mei, faceţi semne întru neamuri ca toţi credincioşii să cânte cu voi: Aliluia!
Icosul 3
Având adânc de milostivire, Preadulce Iisuse, pe Ucenicii Tăi şi pe femeile ce Te urmau şi, mai ales, pe Maica ce Te-a născut, i-ai umplut de bucurii nenumărate prin Înălţarea Ta la Cer, când, deja despărţindu-Te de dânşii, Ţi-ai întins mâinile şi i-ai binecuvântat, zicând: Iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului, iar ei plini de frică fiind au proslăvit Înălţarea Ta, zicând:
Iisuse, Dătătorul milei, ai venit pe muntele Eleon, ca să mântuieşti neamul omenesc.
Iisuse, Înveselitorul celor necăjiţi, ai vrut să mângâi pe prietenii ce erau împreună cu Tine.
Iisuse, Nădejdea celor deznădăjduiţi, prin binecuvântarea Ta la Înălţare de întristare ne-ai păzit pe noi.
Iisuse, Limanul celor înviforaţi, prin Înălţarea Ta ne-ai dăruit şi nouă cale la Tatăl ceresc.
Iisuse, Mângâietorul Cel Bun, Tu ai făgăduit să ne trimiţi un alt Mângâietor de la Tatăl.
lisuse, Marele Păstor, Tu ai binevoit ca turma Ta credincioasă să nu se risipească.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la Cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 4
Furtună de gânduri îndoite având, s-au umplut de lacrimi când Te-au văzut pe Tine, Hristoase, purtat pe nori şi plângând au zis: Cum ne laşi, Stăpâne, acum, pe noi, robii Tăi, care Te-am iubit? Încotro Te duci, Cel ce ţii toate cu mâinile? Noi, însă am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie, Dumnezeule, bucurându-ne şi având nădejde că vom fi cu Tine în veci. Nu ne lăsa pe noi singuri, după cum ne-ai făgăduit şi nu Te despărţi de noi, Păstorul nostru Cel Bun, ci ne trimite nouă pe Preasfântul Tău Duh, care să ne înveţe, să ne lumineze şi să sfinţească sufletele noastre, ca să-Ţi cântăm cu mulţumire: Aliluia!
Icosul 4
Auzind suspinurile Ucenicilor Tăi, Stăpâne Doamne, care se întristaseră că Te-ai despărţit de dânşii, le-ai dat binecuvântare preadesăvârşită prietenilor Tăi, zicând: nu plângeţi, preaiubiţii Mei, vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc la Tatăl Meu. Căci dacă nu Mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite vouă. Pentru voi M-am pogorât din Cer şi pentru voi iarăşi Mă urc la Cer, ca să vă gătesc vouă loc. Nu voi lăsa oile pe care le-am adunat şi nu voi uita pe cei ce i-am iubit. Iar ei, fiind mângâiaţi de aceste dumnezeieşti cuvinte, Ţi-au cântat cu umilinţă:
Iisuse, Preabunule, Cel ce în locul întristării şi al lacrimilor ne-ai dat bucurie, nu ne lipsi pe noi de veşnica veselie în Împărăţia Ta.
Iisuse, Atotbunule, Cel ce ne-ai umplut de bucurie cu Înălţarea Ta, păzeşte sufletele noastre în drumeţia pământească.
Iisuse, Cel ce ne-ai adunat precum cloşca puii săi, nu ne lăsa pe noi să rătăcim pe căile acestei vieţi.
Iisuse, Cel ce ne-ai legat cu legătura dragostei la Cina cea de Taină, nu ne lăsa pe noi ca satana să ne împrăştie ca pe boabele de grâu.
Iisuse, Cel ce pacea Ta ne-ai lăsat-o moştenire, păzeşte-ne să petrecem întru dragostea Ta.
Iisuse, Cel ce ai gătit locaşuri multe în Rai, găteşte-ne şi nouă loc în locaşul Tău ceresc.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la Cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 5
Un nor izvorâtor din Dumnezeu a luminat foarte Înălţarea Ta, Dătătorule de viaţă, Doamne, pe care l-au văzut Ucenicii când, despărţindu-Te de dânşii, i-ai binecuvântat şi, astfel, cu slavă multă, purtat pe aripile Heruvimilor, ai săvârşit Înălţarea, care mai înainte era de nepătruns din pricina duhurilor răutăţii de sub Ceruri şi a stăpânitorilor puterilor văzduhului. Acum, însă, Tu, primit acolo, ca toată făptura văzută şi nevăzută să-Ţi cânte cântarea îngerească: Aliluia!
Icosul 5
Văzând cetele Îngerilor Înălţarea Ta cu trupul la Cer, Împărate al Făpturii, s-au spăimântat, zicând puterilor de Sus: ridicaţi porţile veşnice, că vine Împăratul Slavei; deschideţi-vă, Ceruri, şi voi, Ceruri ale Cerurilor, ca să primiţi pe Domnul puterilor şi vă închinaţi Lui, zicând:
Iisuse, Cel ce eşti strălucirea slavei Tatălui, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale.
Iisuse, Cel ce eşti strălucirea minţilor cereşti, luminează-ne pe noi în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale.
Iisuse, Cel ce ai venit cu mare slavă, înalţă-ne şi pe noi cu mintea la Ceruri.
Iisuse, Cel Mare şi Lăudat în muntele Tău cel Sfânt, vesteşte adevărul Tău peste tot pământul.
Iisuse, Cel ce ai mărit până la Ceruri mila Ta, arată peste tot pământul slava Ta.
Iisuse, Cel ce ai şezut pe Cerurile Cerurilor, în veci să fie cuvântul Tău în inimile noastre.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la Cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 6
Propovăduitorii slavei dumnezeieşti, începătorii cetelor îngereşti, Tronurile, Heruvimii cei cu ochi mulţi şi Serafimii cei cu câte şase aripi, deschizând împreună toate înălţimile cereşti, Te-au întâmpinat pe Tine, Stăpâne al tuturor, şi văzând Înălţarea Ta cu trupul, unii pe alţii cu mirare au întrebat: Cine este Acesta, care a venit în Edom, Drept şi Puternic în lupte? Cine este Acesta, care a venit din Vosor în trup? De ce este roşie îmbrăcămintea Lui? Pentru că a fost înmuiată în sângele Celui ce a purtat coroană de spini. Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei, Mielul lui Dumnezeu, Care S-a jertfit şi a înviat pentru mântuirea lumii. Acum Acesta vine în trup ca să stea de-a dreapta lui Dumnezeu. Acestuia acum să-I cântam: Aliluia!
Icosul 6
Ai strălucit de slavă dumnezeiască, Iisuse, când firea omenească s-a îmbrăcat întru aceasta, cu milostivire ai înălţat-o şi împreună cu Tatăl ai aşezat-o şi ai îndumnezeit-o. Iar cetele cereşti fără de trupuri, minunându-se, s-au spăimântat şi, cuprinse de frică şi de tulburare, au preaslăvit iubirea Ta de oameni. Împreună cu acestea şi noi, pământenii, slăvind coborârea şi Înălţarea Ta la Ceruri, cea pentru noi, ne rugăm, zicând:
Iisuse, fiind Izvorul vieţii, prin Înălţarea Ta la Cer ne-ai arătat nouă, celor de pe pământ, calea spre viaţa veşnică în Ierusalimul cel de Sus.
Iisuse, fiind adânc de milostiviri, prin şederea de-a dreapta Tatălui, simţurile noastre cele trupeşti le-ai îndumnezeit.
Iisuse, Cel ce ai luat pe umeri firea noastră cea pierdută, ia asupra Ta şi păcatele noastre cele grele.
Iisuse, Cel ce Te-ai ridicat cu Trupul Tău la Tatăl, înalţă şi gândurile noastre ce sunt purtate către cele de jos.
Iisuse, Cel ce de pe pământ Te-ai ridicat întru cele înalte şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl, dă-ne şi nouă să şedem de-a dreapta Ta cu cei ce se mântuiesc.
Iisuse, Cel ce din Sion ai arătat strălucirea slavei Tale, învredniceşte-ne să fim părtaşi fericirii Tale veşnice.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la Cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 7
Vrând să înalţi şi să proslăveşti firea omenească cea căzută prin Adam, ca un nou Adam, urcându-Te la înălţimile cereşti, ai pregătit Scaunul Tău în veacul veacului, – ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi de sânurile părinteşti nu Te-ai despărţit. Veniţi, dar, să ne închinăm lui Iisus Cel ce a sărăcit pentru noi şi S-a suit la Ceruri, să-I dăm slavă Lui şi să-I cântăm din adâncul sufletului: Aliluia!
Icosul 7
Curată trăire ne-ai descoperit, Doamne, când Te-ai înălţat cu trupul la Cer, ca să înnoieşti lumea cea învechită cu mulţime de păcate, arătându-ne în chip vădit, precum glăsuieşte şi dumnezeiescul Pavel, că locuirea noastră este în Ceruri. Pentru aceasta să ne înstrăinăm din lumea cea deşartă, mintea la Ceruri să o înălţăm şi să-Ți cântăm Ţie aşa:
Iisuse, Cel ce cu Îngerii petreci în Ceruri, cheamă-ne şi pe noi, să ne luptăm pentru locuinţa cerească.
Iisuse, Cel ce în trup fiind, ai vieţuit cu oamenii, învaţă-ne să ne depărtăm de patimile lumeşti.
Iisuse, Cel ce ai venit să cauți oaia cea rătăcită, numără-ne şi pe noi cu turma oilor Tale nerătăcite.
Iisuse, Cel ce ai venit să împreunezi firile dezbinate, uneşte cele de pe pământ cu cele cereşti.
Iisuse, Cel ce ai şezut pe nor uşor, în Ceruri, învredniceşte-ne, ca lăsând cele pământeşti, să privim pururea la porţile cereşti.
Iisuse, Cel ce şezi întru slavă, pe Tronul Dumnezeirii, dă-ne nouă, ca deschizând ochii, să pricepem din Lege minunile Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la Cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 8
Străină şi minunată este Învierea Ta, străină şi înfricoşată este şi Înăţarea Ta, de pe muntele cel sfânt, Dătătorule de Viaţă, Hristoase şi neînţeleasă minţii este şederea Ta cu trupul de-a dreapta Tatălui, despre care David spunea cu duhul: “Zis-a Domnul, Domnului Meu, şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”. Pentru aceasta toate puterile cereşti văzând suirea Ta la Ceruri, cu adevărat s-au aşezat la picioarele Tale, cântând în limbi îngereşti cântarea: Aliluia!
Icosul 8
Cu totul fiind întru cele de Sus, Preadulce Iisuse, când de voie, pentru noi Te-ai înălţat cu slavă la Ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl şi de cele de jos nicicum nu Te-ai despărţit, pentru că ai făgăduit să fii neîncetat în Biserică şi ai spus celor ce Te iubesc: “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Această milostivă făgăduinţă pomenind-o şi păstrând-o totdeauna în inimă, Îţi cântăm asa:
Iisuse, Cel ce ai primit, după Înălţarea Ta, toată puterea în Cer şi pe pământ, primeşte-ne şi pe noi întru veşnica Ta moştenire.
Iisuse, Cel ce ai plinit bucuria Ucenicilor Tăi prin făgăduinţa Sfântului Duh, umple sufletele noastre cu venirea Harului Acestuia.
Iisuse, Cel ce Te-ai plecat prin coborârea din Ceruri, pleacă şi mândria noastră în faţa măreţiei slavei Tale.
Iisuse, Cel ce ai preamărit toată făptura prin Înălţarea Ta, preamăreşte întru cele de Sus şi sufletele noastre, ca să cânte cu Îngerii sfinţenia Ta.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce prin Cuvântul Tău ai întărit Cerurile, întăreşte în inimile noastre cuvintele Tale ca să nu Îţi greşim Ţie.
Iisuse, Fiul Tatălui, Cel ce ai arătat toată puterea Ta cu duhul gurii Tale, înnoieşte Duhul cel drept înlăuntrul nostru ca să nu ne pângărim.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la Cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 9
Toată firea omenească cea căzută şi stricată cu păcatele ai luat-o pe umerii Tăi, Stăpâne, Doamne, ai zidit-o din nou prin Tine şi, mai presus de orice început şi putere, ai ridicat-o astăzi şi ai dus-o la Dumnezeu şi Tatăl şi împreună cu Tine ai aşezat-o pe Tronul ceresc, pentru a o sfinţi, a o slăvi şi a o îndumnezei. Iar puterile netrupeşti, mirându-se, au zis: Cine este acest bărbat Preafrumos, care nu este Om, ci împreună Dumnezeu şi Om, căruia să-I cântăm acum: Aliluia!
Icosul 9
Dumnezeieştii Tăi Ucenici, Mântuitorule, s-au mirat de slăvită Înălţarea Ta şi, privind la Cer, s-au întristat văzându-Te cum Te înalţi şi doi Îngeri, îmbrăcaţi în haine albe, au stat lângă ei şi le-au zis, mângâindu-i: “Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la Cer? Acest Iisus, care S-a înălţat de la noi la Cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la Cer”. Această vestire îngerească despre a doua Ta venire, Doamne, auzind-o Ucenicii Tăi s-au bucurat foarte şi noi, împreună cu dânşii, Îţi cântăm cu bucurie aşa:
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi întru toată slava Ta, vino, degrabă, împreună cu Sfinţii Tăi Îngeri.
Iisuse, Cel ce vei veni iarăşi să faci dreaptă judecată, vino cu slavă întru lumina celor sfinte ale Tale.
Iisuse, Cel mare şi înfricoşător întru toate cele dimprejur, miluieşte şi apără cu blândeţe toate cele de pe pământ.
Iisuse, Cel preaslăvit în sfatul celor sfinte ale Tale, Însuţi ne proslăveşte în Cereasca Ta Împărăţie.
Iisuse, Cel ce ai străbătut Cerurile cu Trupul, binevoieşte să treci şi sufletele noastre prin vămile văzduhului, ca să privim la Fața Ta.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat pe norii Cerului, învredniceşte-ne să Te vedem, cu veselie şi cu îndrăzneală, în ziua cea de pe urmă întru slava Ta.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la Cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 10
Vrând să mântuieşti pe Ucenicii Tăi care erau împreună cu Tine, Hristoase, Mântuitorule, Te-ai ridicat la Ceruri ca să le pregăteşti loc, pentru că în casa Tatălui Tău multe locaşuri sunt, precum Însuţi ai spus, mergând la patimă zicând: “Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu”. Pentru aceasta învredniceşte-ne Doamne, ca după moartea noastră să dobândim Biserica nefăcută de mână omenească şi veşnică în Ceruri, nu din lemn sau din fân sau din trestie, care nu stă în faţa focului, ci din aur sau argint sau pietre preţioase, zidită pe temeiul Tău, unde Te vom slăvi şi Îți vom cânta: Aliluia!
Icosul 10
Împărate Preaveşnic, Iisuse Hristoase, Cel ce Te-ai înălţat la Ceruri cu Preacuratul Tău Trup şi pe noi, pe toţi, ne-ai chemat în Patria noastră cerească izbăveşte-ne pe noi de vicleniile lumeşti şi de patimile trupeşti şi ne dăruieşte încă în zilele vieţuirii noastre în trup să ne împărtăşim cu cuget curat de viaţa cerească şi totdeauna să primim în Taina Dumnezeieştii Euharistii hrana cea cerească şi din inimă curată şi cu duh drept să-Ţi cântăm aşa:
Iisuse, Marele Arhiereu al bunătăţilor ce vor să fie, prin Înălţarea Ta ai străbătut Cerurile cu trupul şi nu ai intrat în Biserică făcută de mâini omeneşti, ci chiar în Cer, ca să ne aşezi pe noi în Faţa lui Dumnezeu.
Iisuse, Făcătorul a toate, cort nefăcut de mână omenească ai înălţat şi ai intrat în Sfânta Sfintelor la Tatăl, cu sângele Tău, ca să ne găteşti nouă mântuire veşnică.
Iisuse, Mielul Cel nevinovat şi dumnezeiesc, Tu singur Te-ai jertfit pentru păcatele lumii ca să ridici păcatele celor mulţi, ridică la Tronul Dumnezeiesc şi jertfa pentru păcatele noastre.
Iisuse, slujitorul Noului Legământ, Cel ce singur Te-ai înălţat la Tatăl ca să deschizi drum spre Cortul ceresc, primeşte şi suspinurile pentru necurăţia noastră.
Iisuse, Preaiubitul nostru Mire, Cel ce ai gătit cămară luminoasă în Ceruri, găteşte-ne acolo loc, celor ce Ție Unuia Îţi slujim.
Iisuse, Bunule Păstor, Cel ce ai gătit turmei Tale pajişte cerească în Rai, dăruieşte-ne cununi şi nouă, celor ce Îţi slujim Ţie.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la Cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 11
Cântare de umilinţă aduce dumnezeieştii Tale Înălţări, Cuvântule, Maica Preacurată, Ceea ce Te-a născut pe Tine. Căci Aceasta în timpul Patimilor Tale, mai mult decât toţi, ca o Maică, a suferit pentru Tine; pentru aceasta, prin proslăvirea Trupului Tău, trebuia ca Dânsa să se îndulcească de multă bucurie şi cu această mare bucurie a coborât cu Apostolii de pe muntele Eleonului şi, întorcându-se toţi la Ierusalim, au intrat în foişor şi într-un cuget stăruiau în rugăciune împreună cu femeile, aşteptând pogorârea Sfântului Duh, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!
Icosul 11
Lumină veşnică şi nestricată a strălucit la toată lumea de pe muntele Măslinilor, unde au stat preacuratele Tale picioare, Hristoase Mântuitorule, deoarece Te-ai înălţat cu slavă la Ceruri cu Trupul, ai deschis porţile cereşti, închise prin căderea lui Adam, şi, Însuţi fiind Calea, Adevărul şi Viaţa, ai deschis cale oricărui trup către locaşul Tatălui Tău Ceresc, aşa cum ai spus Ucenicilor Tăi, zicând: “De acum veţi vedea Cerurile deschise şi Îngerii lui Dumnezeu urcându-se şi coborându-se peste Fiul Omului”. Pentru aceasta, cunoscând calea Ta, că nimeni nu ajunge la Tatăl decât numai prin Tine, Îţi cântăm acestea:
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat la Tatăl pe nori de lumină, luminează sfeşnicul cel stins al sufletelor noastre.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat la cele de Sus întru luminile Sfinţilor Tăi, aprinde în inimile noastre focul Tău cel de viaţă făcător.
Iisuse, Cel ce ai strălucit, prin Înălţarea Ta întru cele de Sus, mai mult decât soarele, încălzeşte cu căldura Duhului Tău răceala sufletelor noastre.
lisuse, Cel ce cu Lumină din Lumina Dumnezeirii Tale ai strălucit luminii, luminează-ne cu lumina cuvintelor Tale pe noi cei ce dormim în noaptea păcatelor.
Iisuse, Soarele Dreptăţii, Cel ce ai răsărit din Fecioară, dăruieşte-ne şi nouă în tot locul vestirea Ta.
Iisuse, Lumina cea neînserată, care vei veni precum fulgerul de la răsărit, nu ne arde pe noi atunci cu focul mâniei Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la Cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 12
Har peste har ne-ai dăruit nouă, Preadulce Iisuse, spre desăvârşirea Sfinţilor şi spre zidirea Sfintei Tale Biserici, deoarece Te-ai înălţat la Ceruri cu Preacuratul Tău Trup şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl. Tu acum Te-ai ridicat mai presus decât Cerurile, ca să plineşti toate spre desăvârşirea Sfinţilor şi zidirea Bisericii Tale, pentru aceasta ai prădat iadul şi Te-ai dăruit oamenilor ca să-i dobândeşti pe toţi întru unirea credinţei şi cunoaşterea Ta, a Fiului lui Dumnezeu, ca bărbat desăvârşit şi astfel primind mântuirea să-Ţi cântăm cu mulţumire: Aliluia!
Icosul 12
Cântând Înălţarea cea de voie la Ceruri, ne închinăm şederii Tale Stăpâne, de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui, slăvim Împărăţia Ta în Cer şi pe pământ şi credem cu Apostolii Tăi căci cu chipul cu care Te-ai ridicat la Cer, cu acelaşi vei veni iarăşi pe nori cu slavă şi cu putere multă. Atunci nu ne ruşina pe noi cei ce credem întru Tine şi Îţi cântăm:
Iisuse, Cel ce împreună cu Tatăl şezi pe Tronul Dumnezeirii, învredniceşte-ne şi pe noi, cu ajutorul Tău să biruim lumea şi să stăm împreună cu Tine în Împărătia Ta.
Iisuse, Cel ce împreună cu Duhul Sfânt Mângâietorul eşti închinat, nu ne lipsi pe noi de Pogorârea Acestuia, întru slujirea Ta, după Înălţarea Ta.
Iisuse, Cel ce în Ceruri eşti împreună cu Heruvimii şi Serafimii şi cu cetele Sfinţilor, dă-ne şi nouă celor ce ne rugăm Ţie, să Te simţim pe Tine.
Iisuse, Cel ce ne-ai dăruit nouă Sfintele Tale Biserici, ajută-ne ca, prin şederea în Biserică, să credem că ne aflăm în Ceruri.
Iisuse, Cel ce pe Preacurata Ta Maică, după Înălţarea Ta, împreună cu Apostolii, ai lăsat-o să fie rugătoare pentru întreaga lume, nu ne lăsa pe noi fără mijlocirea ei şi a Sfinţilor Tăi.
Iisuse, Cel ce după Înălţarea Ta, ne-ai lăsat pe pământ Biserica, Mireasa Ta, până la sfârşitul veacului, nu ne lipsi pe noi, fiii Tăi, de binecuvântatele Tale daruri.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la Cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 13
O, Preadulce şi Atotbunule Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la Cer şi prin şederea de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui ai miluit şi îndumnezeit firea noastră cea căzută, caută din înălţimile cereşti la neputincioşii Tăi robi cei plecaţi spre pământ şi ne dăruieşte nouă putere să biruim toate ispitele ce vin de la trup, de la lume şi de la diavolul, ca să cugetăm la cele de Sus, şi nu la cele pământeşti. Şi ne păzeşte de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, care se ridică împotriva noastră. Iar la sfârşitul vieţii pământeşti, înalţă sufletele noastre în locaşurile cereşti, unde, împreună cu toţi Sfinţii, să cântăm: Aliluia! (de trei ori).
Icosul 1
Cetele Arhanghelilor şi ale Îngerilor stând în faţa Ta, Împărate al tuturor, pe muntele Măslinilor, cu frică, Te-au văzut suindu-Te cu trupul la înălţimile cereşti şi proslăvind marea Ta iubire de oameni Ţi-au cântat:
Iisuse, Împărate al slavei, înalţă-Te la Ceruri în strigăte şi în glas de trâmbiță.
Iisuse, Doamne al Puterilor, înalţă-Te pe Heruvimi şi zboară pe aripile vântului.
Iisuse, Dumnezeule Preaveşnic, dă glasului Tău tărie şi putere ca să cutremure tot pământul.
Iisuse, Lumina Cea Preaînaltă, arată-Ţi puterea Ta pe nori şi foc din Faţa Ta să se aprindă.
Iisuse, Răscumpărătorul făpturii, găteşte-Ţi în Cer Scaunul Tău şi Împărăţia Ta să fie fără de sfârşit.
Iisuse, Făcătorul Cerului şi al pământului, şezi de-a dreapta Tatălui ca să fii Dumnezeul tuturor întru toate.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la Cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 1
Ţie, Domnului şi Împărat al Cerului şi al pământului, ca unui biruitor al morții Îți aducem cântare de laudă, că după prealuminata Înviere din morţi cu slavă la Ceruri Te-ai înălţat şi cu Preacinstit Trupul Tău ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, ca şi firea noastră cea căzută să o înalţi împreună cu Tine şi să ne slobozeşti de patimi din veşnica moarte. Noi, însă, prăznuind dumnezeiasca Ta Înălţare, din suflet, împreună cu Ucenicii Tăi, cântăm: Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la Cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Se încarcă articole și navigare…