Se încarcă acatistul…
Conținutul apare imediat ce este gata.
Conținutul apare imediat ce este gata.
Conținutul apare imediat ce este gata.
2 DEC
DEC
Pe Părintele nostru Porfirie, făcătorul de minuni, care a împărţit mană din pustia binecuvântată a Sfântului Munte celor care flămânzeau în pustia duhovnicească a lumii, veniţi să îl lăudăm, binecredincioşilor, şi pentru rugăciunile pe care le înalţă Domnului pentru mântuirea neamului creştinesc să îi mulţumim cântându-i: Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Ai auzit dulcele glas al Preadulcelui Iisus chemându-te la nunta cea veşnică şi zicând: „Vino, Părinte Porfirie, de moşteneşte Împărăţia Cerurilor ce este gătită celor care şi-au purtat crucea nevoindu-se din dragoste pentru Dumnezeu!”; noi, vrând a fi părtaşi fericirii tale, îţi aducem aceste laude: Bucură-te, cel care mijloceşti înaintea Sfintei Treimi pentru mântuirea noastră; Bucură-te, rod înmiresmat al Tradiţiei Sfinţilor Părinţi; Bucură-te, ostaş îmbrăcat în armură duhovnicească; Bucură-te, furtună care spulberi cuiburile ereticilor; Bucură-te, cel care te-ai dăruit în întregime fiecăruia dintre cei care te cercetau; Bucură-te, că luptând împotriva puterilor întunericului, le-ai biruit; Bucură-te, că ai apărat predaniile bisericeşti şi ai stat împotriva rătăcirilor de multe feluri; Bucură-te, că i-ai binecuvântat pe cei care au mărturisit minunile tale; Bucură-te, că i-ai mustrat pe cei care au spus despre tine lucruri neadevărate; Bucură-te, cel care stai departe de cei care răstălmăcesc minunile tale; Bucură-te, cel care primeşti laudele aduse de către cei binecredincioşi; Bucură-te, ceară însemnată cu pecetea sfinţeniei; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Ştiind micimea vieţuirii noastre, să nu deznădăjduim aflând nevoinţele Preacuviosului Părinte Porfirie, nici să încercăm a le urma fără dreaptă socoteală, şi mai ales să nu căutăm a agonisi harismele sale, căci nu puţină vătămare vom afla. Ci să căutăm a învăţa de la el smerenia şi dragostea pentru cele sfinte, ca să Îi putem cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Ai primit la botez numele de Evanghelie, care se tâlcuieşte „Bună Vestire”, şi întreaga ta viaţă a fost o bună vestire despre lucrarea Duhului Sfânt şi despre dobândirea veşniciei de către oamenii care, trecători fiind prin viaţa pământească, L-au cunoscut pe Domnul Care ieri, astăzi şi în veac Acelaşi este, şi din revărsarea inimii ţi-au cântat: Bucură-te, că din pruncie ai fost păzit de Cel a Cărui întrupare a fost binevestită de înger; Bucură-te, că din fragedă vârstă ai năzuit să Îi închini Domnului viaţa ta; Bucură-te, că din copilărie ai plecat la Muntele Athos ca să urci muntele virtuţilor; Bucură-te, că atunci când te-ai lovit din greşeală cu securea în picior ai cerut ajutorul Maicii Domnului; Bucură-te, că ocrotitoarea Sfântului Munte ţi-a oprit de îndată şiroirea sângelui; Bucură-te, că ai trăit acoperit de Sfântul ei Acoperământ; Bucură-te, că pentru vieţuirea ta cucernică ai fost hirotonit preot; Bucură-te, că ajutând mulţimi de oameni nu ţi-ai pierdut liniştea; Bucură-te, luminător al Atenei şi a toată Grecia; Bucură-te, că ai fost căutat de pelerini veniţi din toată lumea; Bucură-te, că ai trăit în vremurile noastre nevoinţe aspre ca ale Părinţilor din vechime; Bucură-te, că până la moarte L-ai slujit cu jertfelnicie pe Hristos; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Nu pentru vreo nevoinţă aparte s-au revărsat asupra ta râurile binecuvântărilor, ci pentru că luând asupra ta crucea grea a ascultării ai urmat Domnului Care S-a arătat pe Sine ascultător până la moarte, şi lepădând voia ta la picioarele bătrânilor tăi ai învăţat de la aceştia cântarea: Aliluia!
Să vadă roadele ascultării cei care vor să trăiască neavând povăţuitor, cei care plini fiind de mândrie cred că au găsit un drum mai scurt către Dumnezeu, şi să îşi cunoască înşelarea. Iar noi să luăm aminte la vieţuirea Preacuviosului Părinte Porfirie şi cerându-i să mijlocească la Dumnezeu ca să primim puterea de a merge pe calea ascultării, să îi cântăm aşa: Bucură-te, rob al lui Hristos care ai cunoscut ce înseamnă adevărata libertate; Bucură-te, că nu ai cunoscut povara libertăţii pătimaşe; Bucură-te, cel care supunându-te bătrânilor tăi ai înţeles taina ascultării; Bucură-te, că Părinţii Pantelimon şi Ioanichie te-au învăţat lepădarea voii; Bucură-te, că atunci când ţi s-au deschis ochii duhovniceşti i-ai văzut cu duhul pe bătrânii tăi; Bucură-te, cel care făcând ascultare ai ieşit din chilia unui părinte pe fereastră; Bucură-te, că nu te-ai mâhnit când frumoasa pasăre cioplită fără binecuvântare ţi-a fost frântă; Bucură-te, că aşa s-a frânt şi gândul inimii tale de a face ceva după propria voie; Bucură-te, că prin rugăciune ai devenit asemenea stâlpilor monahismului; Bucură-te, că ieşind în mijlocul oamenilor te-ai sârguit să te jertfeşti pentru ei; Bucură-te, că ai ridicat mănăstirea din Milesi ca pe un chivot al cunoaşterii lui Dumnezeu; Bucură-te, cel care ai găsit în Sfânta Scriptură şi în Vieţile Sfinţilor chipuri de sfinţenie; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
„Dacă nu ar fi scris Sfântul Ioan Scărarul cartea despre dumnezeiescul urcuş, ar fi putut-o scrie cu pricepere Părintele Porfirie”, s-a dat mărturie despre măsura sporirii tale; văzându-te Domnul că din copilărie ai vrut să urmezi viaţa de nevoinţă a unui alt avvă Ioan, cel numit Colibaşul, a venit în întâmpinarea ta şi ţi-a călăuzit paşii pe treptele scării Raiului, iar tu I-ai cântat cu umilinţă: Aliluia!
Mincinoşi sunt ritorii care învaţă că vremea sfinţeniei a trecut, că în vremurile noastre nu mai este cu putinţă omului să meargă pe calea cea strâmtă pe care o arată Scriptura; nouă numai a cugeta la vieţuirea ta ne este de ajuns pentru a sta împotriva unora ca aceştia, care nu vor să cânte împreună cu noi: Bucură-te, că urmând Sfântului Ioan Colibaşul, L-ai primit pe Hristos în chilia inimii tale; Bucură-te, că Sfântul Porfirie al Gazei te-a crescut ca pe un urmaş al său; Bucură-te, bucurie a Sfântului Atanasie şi a celorlalţi cuvioşi aghioriţi; Bucură-te, cel care ieşind din Sfântul Munte nu ai părăsit smerenia Sfântului Siluan; Bucură-te, că primind bastonul trimis de Sfântul Gherasim ai primit şi binecuvântarea acestuia; Bucură-te, cu Sfântul Vasile cel Mare care te-a ajutat să ridici aşezământul din Milesi; Bucură-te, cu Sfinţii Ierarhi Nicolae şi Spiridon, neobosiţii făcători de minuni; Bucură-te, cu Sfinţii Cosma şi Damian şi cu ceilalţi Sfinţi Doctori fără de arginţi; Bucură-te, cel care ai fost asemănat cu Sfântul Serafim de la Sarov; Bucură-te, că ai arătat lumii că harismele Sfântului Nectarie din Eghina nu s-au pierdut; Bucură-te, cu soborul tuturor Cuvioşilor Părinţi şi Cuvioaselor Maici; Bucură-te, floare din buchetul Maicii Domnului, care ai împrăştiat mireasma din Grădina ei; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Deşi în timpul vieţii ai avut parte de apăsătoare boli, Părinte, nu te-ai lăsat biruit de durere, ci le-ai răbdat cu mucenicească răbdare şi, în loc să cârteşti, ai primit suferinţa cu seninătate, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!
Cine poate să stea departe de mijlocirile tale, ştiind câtă mulţime de bolnavi au simţit ajutorul tău? Cine oare va şovăi să alerge la tine, aflând că din zi în zi numărul celor care au primit sănătate trupească şi sufletească sporeşte fără încetare? O, Părinte Porfirie, pentru grija pe care ai arătat-o şi o arăţi celor bolnavi, primeşte de la noi laudele acestea: Bucură-te, că suferind grele boli ai primit puterea de a-i ajuta pe bolnavi; Bucură-te, că i-ai învăţat pe oameni că vindecarea adevărată vine de la Dumnezeu; Bucură-te, că însemnând bolnavii cu semnul sfintei cruci le-ai uşurat durerile; Bucură-te, cel care i-ai ferit pe credincioşi de doctorii cei închipuiţi, care au puteri diavoleşti; Bucură-te, că ai vindecat de paralizie pe femeia celui care a venit să te caute la mănăstire; Bucură-te, că deşi acela nu te-a găsit, a avut mare credinţă în puterea mijlocirilor tale tainice; Bucură-te, că aşa cum ai vindecat-o pe femeia sa, îi poţi vindeca şi pe cei pentru care ne rugăm; Bucură-te, că i-ai mângâiat pe cei căzuţi în deznădejde; Bucură-te, că i-ai povăţuit să poarte crucea răbdării; Bucură-te, că bolnavilor care ţi-au cerut ajutorul le-ai adus grabnică tămăduire; Bucură-te, cel care şi acum te rogi pentru cei aflaţi în diferite suferinţe; Bucură-te, că pentru tine nu există boli de nevindecat; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al-6-lea
Nici un om nu este fără de păcat, nici un om nu se poate făli că a scăpat de orice urmă a bolii. Ştiind că nu numai trupurile noastre, ci şi sufletele noastre sunt atinse de boală, dar ştiind şi că Dumnezeu este Cel Care dăruieşte sănătate celor dreptcredincioşi, îţi cerem să te rogi ca împreună cu cei tămăduiţi de bolile lor să Îi putem cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al-6-lea
Noule Doctor fără de arginţi, Părinte Porfirie, mulţumindu-ţi că prin nenumărate minuni ai dăruit celor suferinzi tămăduirea, nu vom obosi vestind celorlalţi vindecările făcute prin rugăciune către Dumnezeu, şi pentru aceasta te rugăm să primeşti drept plată mulţumirile noastre: Bucură-te, că pe pruncul care nu se mişca l-ai vindecat spre bucuria părinţilor lui; Bucură-te, pentru copiii care, primind vindecare trupească, L-au slăvit pe Dumnezeu; Bucură-te, că pe femeia necăjită de boala bărbatului ei ai învăţat-o să se ferească de tulburarea adusă de diavol; Bucură-te, cel care îi ocroteşti pe cei care se îngrijesc cu dragoste de bolnavi; Bucură-te, cel care vedeai şi vezi mai bine decât doctorii bolile oamenilor; Bucură-te, cel care stai împotriva doctorilor nepricepuţi, ca să-i fereşti pe bolnavi de mai multă suferinţă; Bucură-te, cel care te-ai arătat bolnavei care suferea de tromboză şi ai vindecat-o; Bucură-te, că mai târziu aceasta a recunoscut chipul tău şi aşa a înţeles de la cine a primit ajutorul; Bucură-te, că doctorii au rămas fără grai în faţa vindecărilor pe care le-ai făcut; Bucură-te, balsam care aduci de la Dumnezeu vindecare trupească şi sufletească; Bucură-te, că prin rugăciunile tale s-a biruit rânduiala firii; Bucură-te, cel care îi întăreşti pe cei care mărturisesc vindecările tale minunate; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al-7-lea
Răbdând suferinţele ca un al doilea Iov, ai arătat prin viaţa ta că încercările îngăduite de Dumnezeu nu covârşesc puterea omenească, şi că oricât de grele ar fi acestea, dacă ne luptăm să le biruim, Mântuitorul Hristos va pune pe frunţile noastre cununi strălucitoare, pentru care Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al-7-lea
Auzind cum în timpul vieţii şi după moarte i-ai izbăvit de felurite ispite pe cei cărora le-ai cunoscut neputinţele, şi aflându-ne noi înşine în ispite fără de număr, căci viermele păcatului nu doarme, dorim să te avem ca ocrotitor al nostru, şi pentru aceasta îţi cântăm: Bucură-te, că trecând prin furtuna necazurilor ai primit puterea de a-i ajuta pe cei ispitiţi; Bucură-te, că i-ai făcut dreptate slujbaşului învinuit pe nedrept; Bucură-te, că pe tânăra care voia să se sinucidă ai scăpat-o din ghearele diavolului; Bucură-te, că ai prevenit maicile de la Mănăstirea Jazak să nu bea apă din fântâna otrăvită de necredincioşi; Bucură-te, că fără teamă în vreme de război ai scăpat o fată de la pângărire; Bucură-te, că l-ai izbăvit pe ucenicul tău de primejdia din adâncurile apelor; Bucură-te, cel care dai cu prisosinţă cele de trebuinţă credincioşilor; Bucură-te, că printr-o minune Cel Care a înmulţit peştii în pustie te-a vădit a fi asemenea Lui; Bucură-te, că această minune şi altele asemenea ei au fost tăinuite până după moartea ta; Bucură-te, cel care te-ai arătat în chip minunat celor care ţi-au cerut ocrotirea; Bucură-te, că oricine te cheamă în ajutor cu credinţă primeşte sprijinul tău; Bucură-te, că nenumărate sunt facerile de bine pe care ni le-ai arătat; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al-8-lea
Cum să nu ne veselim de minunile tale? Cum să nu tresalte inimile noastre la aflarea bucuriei pe care o aduci celor care te cinstesc, tainicule povăţuitor al călugărilor şi al mirenilor? Ştiind că ducând viaţă monahicească tu ai fost călăuză pricepută şi pentru familiile care în viforul lumii au căutat liniştea duhovnicească, Îi cântăm Celui Care te-a înţelepţit: Aliluia!
Icosul al-8-lea
Văzând cum vrăjmaşul diavol se luptă ca mirenii să ducă o viaţă cât mai pătimaşă, aducându-le tulburare în suflet şi şoptindu-le că numai în mănăstiri se poate duce o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu, tu i-ai povăţuit să stea împotriva acestuia şi să ducă lupta cea bună, iar ei sporind în vieţuirea duhovnicească ţi-au cântat: Bucură-te, că îi afli pe fiii risipitori şi te rogi pentru ei; Bucură-te, că aduci pacea în familiile dezbinate; Bucură-te, că le-ai descoperit celor căzuţi calea pocăinţei; Bucură-te, că i-ai ajutat pe aceştia să ajungă fii credincioşi ai Bisericii; Bucură-te, că i-ai învăţat pe părinţi să trăiască o viaţă sfântă pentru ca fiii lor să fie păziţi de ispite; Bucură-te, că rugându-se Domnului ucenica ta a fost peţită de tânărul pe care îl iubea; Bucură-te, că domolind împotrivirile părinţilor lui, au reuşit să se căsătorească; Bucură-te, că le-ai vorbit despre Hristos tinerilor care, necunoscând Lumina, trăiau în patimi; Bucură-te, că ei ţi-au sărutat picioarele cu dragoste; Bucură-te, sprijin al celor care vor să îşi întemeieze o familie; Bucură-te, că Domnul ţi-a dat priceperea de a fi călăuză pentru cei căsătoriţi; Bucură-te, blând duhovnic care cu iscusinţă ai vindecat rănile sufleteşti; Bucură-te, apostol al sfinţeniei în vremuri de mare tulburare; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al-9-lea
Doamne, Cel Care ne-ai zis „Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, Sfânt sunt”, Care prin gura Preacuviosului Părinte Porfirie ne-ai amintit această poruncă a Ta, iar noi am priceput că numai dacă vom merge pe calea sfinţeniei vieţile noastre vor cunoaşte împlinirea, acoperă-ne cu harul Tău cel ceresc ca să mergem pe această cale fără a fi vătămaţi de cursele diavolului şi să Îţi cântăm în toată vremea: Aliluia!
Icosul al-9-lea
Ceea ce mărturiseşte întreaga predanie a Răsăritului, şi anume că Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să se sfinţească, este cu anevoie de priceput; dar ascultându-te pe tine, Preacuvioase Părinte, că ne îndemni să ajungem la măsura sfinţeniei, oricât de mari ar fi ispitele care ne apasă, îţi zicem: Bucură-te, icoană a virtuţilor poleită cu aurul smereniei; Bucură-te, că nu numai pe monahi, ci şi pe mireni i-ai îndemnat să rostească rugăciunea lui Iisus; Bucură-te, că îi vezi pe creştinii râvnitori strălucind ca nişte făclii; Bucură-te, că l-ai văzut pe Părintele Yannis îmbrăţişându-şi preoteasa în lumina Raiului; Bucură-te, dascăl al cugetării la cele sfinte; Bucură-te, că săvârşind dumnezeieştile slujbe inima ta a devenit altar al Celui Preaînalt; Bucură-te, că aflând nevoinţele tale sporim în nevoinţă; Bucură-te, că prin postiri îndelungate ţi-ai hrănit sufletul cu putere cerească; Bucură-te, lumânare care te-ai asemănat rugului lui Moise; Bucură-te, că prin înţelepciune duhovnicească i-ai întrecut pe înţelepţii lumii acesteia; Bucură-te, că ne-ai îndemnat ca prin lungi privegheri să călătorim spre odihna veşnică; Bucură-te, adeverire a Învierii lui Hristos; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Fiind aprins de dragostea cea duhovnicească şi vrând să propovăduieşti oamenilor credinţa în Hristos, pentru râvna ta Domnul te-a chemat să fii părtaş darurilor Sfinţilor Apostoli şi prin harisma vorbirii în limbi ai grăit pe înţelesul celor de alt neam, iar ei mirându-se de sfinţenia ta au strigat lui Dumnezeu: Aliluia!
Vrând tu să o ajuţi pe tânăra Annoula să lepede cugetările deşarte şi să creadă în Atotputernicul Dumnezeu, nu ţi-a fost oprelişte necunoaşterea limbii pe care o vorbea aceasta, ci prin darul lui Dumnezeu ai trecut de această stavilă, spre bucuria celor care te laudă aşa: Bucură-te, că niciodată nu ai greşit când ai spus oamenilor cele pe care ţi le-a arătat Domnul; Bucură-te, cel care din smerenie nu I-ai cerut Domnului harisme alese; Bucură-te, că nu te-ai mândrit pentru darurile cu care Dumnezeu te-a covârşit; Bucură-te, că primindu-le, nu ai contenit cugetarea smerită la propria ta păcătoşenie; Bucură-te, că minunile le-ai făcut nu spre lauda ta, ci spre slava lui Dumnezeu; Bucură-te, că şi noi am urmat povaţa pe care i-ai dat-o femeii credincioase, şi nu ne îndoim de harismele tale; Bucură-te, că ai trăit bucuria Rusaliilor; Bucură-te, cel care prin luminare dumnezeiască ai înţeles necazurile oamenilor; Bucură-te, că ai astupat gurile celor care cârteau împotriva darurilor Sfântului Duh; Bucură-te, că ne-ai lămurit că puterile celor depărtaţi de Biserică vin de la îngerii căzuţi; Bucură-te, stavilă pentru cei care fiind stăpâniţi de diavol imitau darul vorbirii în limbi; Bucură-te, cel care cunoşteai graiurile păsărilor şi ale animalelor; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Cuvântul despre trecerea în veşnicie, cum că „de vei muri înainte de a muri, nu vei mai muri atunci când vei muri”, a fost sorbit de inima ta însetată de cunoaştere şi luminându-te te-ai împărtăşit de această trăire când moartea ta a devenit un puternic: Aliluia!
„După ce voi pleca la Domnul, eu voi continua să vă vorbesc. Voi, oare, mă veţi auzi?”, ne-ai întrebat pe toţi cei care te purtăm cu dragoste în inimile noastre. Nefiind vrednici de a auzi cuvintele tale pline de putere, facem ceea ce ne este cu putinţă şi îndrăznim să îţi aducem smerită laudă, ştiind că asculţi glasurile noastre: Bucură-te, cel care ţi-ai aşteptat moartea ca pe o întâlnire cu Dumnezeu; Bucură-te, că ai părăsit această lume chemându-L pe Mântuitorul Hristos; Bucură-te, că ai adormit în Sfântul Munte, pe care lăuntric niciodată nu l-ai părăsit; Bucură-te, că dragostea ta pentru Hristos a covârşit frica morţii; Bucură-te, că rugându-te, se risipea norul întunecat pe care îl vedeai deasupra unora dintre muribunzi; Bucură-te, cel care şi acum te rogi pentru cei aflaţi pe patul de moarte; Bucură-te, cel care ne fereşti de moarte năprasnică; Bucură-te, că ultima ta dorinţă a fost „ca toţi să fie una”, după cum voieşte Hristos; Bucură-te, că te-ai rugat ca toţi oamenii să Îl cunoască pe Dumnezeul Părinţilor noştri; Bucură-te, că Cel Care a înviat din morţi te-a învăţat să biruieşti moartea; Bucură-te, că privind blândul tău chip ne umplem de mângâiere; Bucură-te, văzând că seminţele pe care le-ai semănat dau roadă îmbelşugată; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Aşa precum Sfântul Nectarie a voit ca moaştele sale binemirositoare să fie împărţite spre binecuvântare în tot pământul, şi pretutindeni s-a aflat de minunile sale, tot aşa după adormirea ta Dumnezeu a vrut ca cinstirea ta să se răspândească în toate colţurile lumii, ca toţi cei care în aceste vremuri de rătăcire au cunoscut că eşti stâlp de lumină al dreptei credinţe să cânte Domnului împreună cu tine: Aliluia!
Înainte de a primi cinstirea cuvenită de la oamenii cei muritori, bineplăcutule al lui Dumnezeu, ai primit o cinstire mai înaltă, căci ai fost prăznuit în Biserica Cerească de soborul celor care îmbrăcaţi în veşminte luminoase cântau îngereşte troparul tău şi cărora următori făcându-ne noi, îţi zicem cu mare glas: Bucură-te, dar nepreţuit pe care Dumnezeu l-a dăruit Bisericii; Bucură-te, că am fost povăţuiţi în chip minunat să ne rugăm ţie; Bucură-te, că Însuşi Domnul S-a îngrijit să primeşti cinstire de la oameni; Bucură-te, ascultând laudele celor care aşteaptă tainica ta povăţuire; Bucură-te, că aşa cum te rugai înainte împreună cu ucenicii tăi, te rogi acum cu noi toţi; Bucură-te, că precum îţi ocroteai fiii duhovniceşti, acum ne ocroteşti şi pe noi; Bucură-te, că numărul celor care te cinstesc creşte fără încetare; Bucură-te, prieten al celor care învaţă de la tine urcuşul duhovnicesc; Bucură-te, că cei care au privit chipul tău luminat vor să atingă şi sfintele tale moaşte; Bucură-te, candelă aprinsă de Părintele Ceresc; Bucură-te, ucenic al Fiului lui Dumnezeu; Bucură-te, vas ales al Sfântului Duh; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
O, Preacuvioase Părinte Porfirie, făcătorule de minuni, primind această puţină rugăciune de la noi, cei care din preaplinul inimii îţi aducem laude după cuviinţă, ajută-ne să punem început bun şi lepădând toate patimile şi poftele să trăim ca mădulare sfinte ale Bisericii, ca împreună cu tine să putem cânta în vecii vecilor: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zic Icosul 1 și Condacul 1:
Ai auzit dulcele glas al Preadulcelui Iisus chemându-te la nunta cea veşnică şi zicând: „Vino, Părinte Porfirie, de moşteneşte Împărăţia Cerurilor ce este gătită celor care şi-au purtat crucea nevoindu-se din dragoste pentru Dumnezeu!”; noi, vrând a fi părtaşi fericirii tale, îţi aducem aceste laude: Bucură-te, cel care mijloceşti înaintea Sfintei Treimi pentru mântuirea noastră; Bucură-te, rod înmiresmat al Tradiţiei Sfinţilor Părinţi; Bucură-te, ostaş îmbrăcat în armură duhovnicească; Bucură-te, furtună care spulberi cuiburile ereticilor; Bucură-te, cel care te-ai dăruit în întregime fiecăruia dintre cei care te cercetau; Bucură-te, că luptând împotriva puterilor întunericului, le-ai biruit; Bucură-te, că ai apărat predaniile bisericeşti şi ai stat împotriva rătăcirilor de multe feluri; Bucură-te, că i-ai binecuvântat pe cei care au mărturisit minunile tale; Bucură-te, că i-ai mustrat pe cei care au spus despre tine lucruri neadevărate; Bucură-te, cel care stai departe de cei care răstălmăcesc minunile tale; Bucură-te, cel care primeşti laudele aduse de către cei binecredincioşi; Bucură-te, ceară însemnată cu pecetea sfinţeniei; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Pe Părintele nostru Porfirie, făcătorul de minuni, care a împărţit mană din pustia binecuvântată a Sfântului Munte celor care flămânzeau în pustia duhovnicească a lumii, veniţi să îl lăudăm, binecredincioşilor, şi pentru rugăciunile pe care le înalţă Domnului pentru mântuirea neamului creştinesc să îi mulţumim cântându-i: Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
După aceea, se zice această:
Rugăciune
Preacuvioase Părinte Porfirie, robule al Dumnezeului Celui Viu, primeşte laudele pe care ţi le aducem cu inimă smerită şi mijloceşte înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră.
Ocroteşte-ne de tot răul şi de toată tulburarea. Ajută-ne să biruim ispitele care ne stau înainte şi prin răbdarea noastră să dobândim cununile cele netrecătoare. Iar la înfricoşătoarea Judecată să fim feriţi de veşnica pedeapsă şi să fim aşezaţi în partea cea de-a dreapta, unde cu soborul tuturor sfinţilor te veseleşti de frumuseţile cereşti. Ca primind grabnicul tău ajutor să Îi mulţumim în vecii vecilor Dumnezeului Care te-a proslăvit. Amin.
Şi se face otpustul.
Se încarcă articole și navigare…
2 DEC
DEC
Pe Părintele nostru Porfirie, făcătorul de minuni, care a împărţit mană din pustia binecuvântată a Sfântului Munte celor care flămânzeau în pustia duhovnicească a lumii, veniţi să îl lăudăm, binecredincioşilor, şi pentru rugăciunile pe care le înalţă Domnului pentru mântuirea neamului creştinesc să îi mulţumim cântându-i: Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Ai auzit dulcele glas al Preadulcelui Iisus chemându-te la nunta cea veşnică şi zicând: „Vino, Părinte Porfirie, de moşteneşte Împărăţia Cerurilor ce este gătită celor care şi-au purtat crucea nevoindu-se din dragoste pentru Dumnezeu!”; noi, vrând a fi părtaşi fericirii tale, îţi aducem aceste laude: Bucură-te, cel care mijloceşti înaintea Sfintei Treimi pentru mântuirea noastră; Bucură-te, rod înmiresmat al Tradiţiei Sfinţilor Părinţi; Bucură-te, ostaş îmbrăcat în armură duhovnicească; Bucură-te, furtună care spulberi cuiburile ereticilor; Bucură-te, cel care te-ai dăruit în întregime fiecăruia dintre cei care te cercetau; Bucură-te, că luptând împotriva puterilor întunericului, le-ai biruit; Bucură-te, că ai apărat predaniile bisericeşti şi ai stat împotriva rătăcirilor de multe feluri; Bucură-te, că i-ai binecuvântat pe cei care au mărturisit minunile tale; Bucură-te, că i-ai mustrat pe cei care au spus despre tine lucruri neadevărate; Bucură-te, cel care stai departe de cei care răstălmăcesc minunile tale; Bucură-te, cel care primeşti laudele aduse de către cei binecredincioşi; Bucură-te, ceară însemnată cu pecetea sfinţeniei; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Ştiind micimea vieţuirii noastre, să nu deznădăjduim aflând nevoinţele Preacuviosului Părinte Porfirie, nici să încercăm a le urma fără dreaptă socoteală, şi mai ales să nu căutăm a agonisi harismele sale, căci nu puţină vătămare vom afla. Ci să căutăm a învăţa de la el smerenia şi dragostea pentru cele sfinte, ca să Îi putem cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Ai primit la botez numele de Evanghelie, care se tâlcuieşte „Bună Vestire”, şi întreaga ta viaţă a fost o bună vestire despre lucrarea Duhului Sfânt şi despre dobândirea veşniciei de către oamenii care, trecători fiind prin viaţa pământească, L-au cunoscut pe Domnul Care ieri, astăzi şi în veac Acelaşi este, şi din revărsarea inimii ţi-au cântat: Bucură-te, că din pruncie ai fost păzit de Cel a Cărui întrupare a fost binevestită de înger; Bucură-te, că din fragedă vârstă ai năzuit să Îi închini Domnului viaţa ta; Bucură-te, că din copilărie ai plecat la Muntele Athos ca să urci muntele virtuţilor; Bucură-te, că atunci când te-ai lovit din greşeală cu securea în picior ai cerut ajutorul Maicii Domnului; Bucură-te, că ocrotitoarea Sfântului Munte ţi-a oprit de îndată şiroirea sângelui; Bucură-te, că ai trăit acoperit de Sfântul ei Acoperământ; Bucură-te, că pentru vieţuirea ta cucernică ai fost hirotonit preot; Bucură-te, că ajutând mulţimi de oameni nu ţi-ai pierdut liniştea; Bucură-te, luminător al Atenei şi a toată Grecia; Bucură-te, că ai fost căutat de pelerini veniţi din toată lumea; Bucură-te, că ai trăit în vremurile noastre nevoinţe aspre ca ale Părinţilor din vechime; Bucură-te, că până la moarte L-ai slujit cu jertfelnicie pe Hristos; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Nu pentru vreo nevoinţă aparte s-au revărsat asupra ta râurile binecuvântărilor, ci pentru că luând asupra ta crucea grea a ascultării ai urmat Domnului Care S-a arătat pe Sine ascultător până la moarte, şi lepădând voia ta la picioarele bătrânilor tăi ai învăţat de la aceştia cântarea: Aliluia!
Să vadă roadele ascultării cei care vor să trăiască neavând povăţuitor, cei care plini fiind de mândrie cred că au găsit un drum mai scurt către Dumnezeu, şi să îşi cunoască înşelarea. Iar noi să luăm aminte la vieţuirea Preacuviosului Părinte Porfirie şi cerându-i să mijlocească la Dumnezeu ca să primim puterea de a merge pe calea ascultării, să îi cântăm aşa: Bucură-te, rob al lui Hristos care ai cunoscut ce înseamnă adevărata libertate; Bucură-te, că nu ai cunoscut povara libertăţii pătimaşe; Bucură-te, cel care supunându-te bătrânilor tăi ai înţeles taina ascultării; Bucură-te, că Părinţii Pantelimon şi Ioanichie te-au învăţat lepădarea voii; Bucură-te, că atunci când ţi s-au deschis ochii duhovniceşti i-ai văzut cu duhul pe bătrânii tăi; Bucură-te, cel care făcând ascultare ai ieşit din chilia unui părinte pe fereastră; Bucură-te, că nu te-ai mâhnit când frumoasa pasăre cioplită fără binecuvântare ţi-a fost frântă; Bucură-te, că aşa s-a frânt şi gândul inimii tale de a face ceva după propria voie; Bucură-te, că prin rugăciune ai devenit asemenea stâlpilor monahismului; Bucură-te, că ieşind în mijlocul oamenilor te-ai sârguit să te jertfeşti pentru ei; Bucură-te, că ai ridicat mănăstirea din Milesi ca pe un chivot al cunoaşterii lui Dumnezeu; Bucură-te, cel care ai găsit în Sfânta Scriptură şi în Vieţile Sfinţilor chipuri de sfinţenie; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
„Dacă nu ar fi scris Sfântul Ioan Scărarul cartea despre dumnezeiescul urcuş, ar fi putut-o scrie cu pricepere Părintele Porfirie”, s-a dat mărturie despre măsura sporirii tale; văzându-te Domnul că din copilărie ai vrut să urmezi viaţa de nevoinţă a unui alt avvă Ioan, cel numit Colibaşul, a venit în întâmpinarea ta şi ţi-a călăuzit paşii pe treptele scării Raiului, iar tu I-ai cântat cu umilinţă: Aliluia!
Mincinoşi sunt ritorii care învaţă că vremea sfinţeniei a trecut, că în vremurile noastre nu mai este cu putinţă omului să meargă pe calea cea strâmtă pe care o arată Scriptura; nouă numai a cugeta la vieţuirea ta ne este de ajuns pentru a sta împotriva unora ca aceştia, care nu vor să cânte împreună cu noi: Bucură-te, că urmând Sfântului Ioan Colibaşul, L-ai primit pe Hristos în chilia inimii tale; Bucură-te, că Sfântul Porfirie al Gazei te-a crescut ca pe un urmaş al său; Bucură-te, bucurie a Sfântului Atanasie şi a celorlalţi cuvioşi aghioriţi; Bucură-te, cel care ieşind din Sfântul Munte nu ai părăsit smerenia Sfântului Siluan; Bucură-te, că primind bastonul trimis de Sfântul Gherasim ai primit şi binecuvântarea acestuia; Bucură-te, cu Sfântul Vasile cel Mare care te-a ajutat să ridici aşezământul din Milesi; Bucură-te, cu Sfinţii Ierarhi Nicolae şi Spiridon, neobosiţii făcători de minuni; Bucură-te, cu Sfinţii Cosma şi Damian şi cu ceilalţi Sfinţi Doctori fără de arginţi; Bucură-te, cel care ai fost asemănat cu Sfântul Serafim de la Sarov; Bucură-te, că ai arătat lumii că harismele Sfântului Nectarie din Eghina nu s-au pierdut; Bucură-te, cu soborul tuturor Cuvioşilor Părinţi şi Cuvioaselor Maici; Bucură-te, floare din buchetul Maicii Domnului, care ai împrăştiat mireasma din Grădina ei; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Deşi în timpul vieţii ai avut parte de apăsătoare boli, Părinte, nu te-ai lăsat biruit de durere, ci le-ai răbdat cu mucenicească răbdare şi, în loc să cârteşti, ai primit suferinţa cu seninătate, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!
Cine poate să stea departe de mijlocirile tale, ştiind câtă mulţime de bolnavi au simţit ajutorul tău? Cine oare va şovăi să alerge la tine, aflând că din zi în zi numărul celor care au primit sănătate trupească şi sufletească sporeşte fără încetare? O, Părinte Porfirie, pentru grija pe care ai arătat-o şi o arăţi celor bolnavi, primeşte de la noi laudele acestea: Bucură-te, că suferind grele boli ai primit puterea de a-i ajuta pe bolnavi; Bucură-te, că i-ai învăţat pe oameni că vindecarea adevărată vine de la Dumnezeu; Bucură-te, că însemnând bolnavii cu semnul sfintei cruci le-ai uşurat durerile; Bucură-te, cel care i-ai ferit pe credincioşi de doctorii cei închipuiţi, care au puteri diavoleşti; Bucură-te, că ai vindecat de paralizie pe femeia celui care a venit să te caute la mănăstire; Bucură-te, că deşi acela nu te-a găsit, a avut mare credinţă în puterea mijlocirilor tale tainice; Bucură-te, că aşa cum ai vindecat-o pe femeia sa, îi poţi vindeca şi pe cei pentru care ne rugăm; Bucură-te, că i-ai mângâiat pe cei căzuţi în deznădejde; Bucură-te, că i-ai povăţuit să poarte crucea răbdării; Bucură-te, că bolnavilor care ţi-au cerut ajutorul le-ai adus grabnică tămăduire; Bucură-te, cel care şi acum te rogi pentru cei aflaţi în diferite suferinţe; Bucură-te, că pentru tine nu există boli de nevindecat; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al-6-lea
Nici un om nu este fără de păcat, nici un om nu se poate făli că a scăpat de orice urmă a bolii. Ştiind că nu numai trupurile noastre, ci şi sufletele noastre sunt atinse de boală, dar ştiind şi că Dumnezeu este Cel Care dăruieşte sănătate celor dreptcredincioşi, îţi cerem să te rogi ca împreună cu cei tămăduiţi de bolile lor să Îi putem cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al-6-lea
Noule Doctor fără de arginţi, Părinte Porfirie, mulţumindu-ţi că prin nenumărate minuni ai dăruit celor suferinzi tămăduirea, nu vom obosi vestind celorlalţi vindecările făcute prin rugăciune către Dumnezeu, şi pentru aceasta te rugăm să primeşti drept plată mulţumirile noastre: Bucură-te, că pe pruncul care nu se mişca l-ai vindecat spre bucuria părinţilor lui; Bucură-te, pentru copiii care, primind vindecare trupească, L-au slăvit pe Dumnezeu; Bucură-te, că pe femeia necăjită de boala bărbatului ei ai învăţat-o să se ferească de tulburarea adusă de diavol; Bucură-te, cel care îi ocroteşti pe cei care se îngrijesc cu dragoste de bolnavi; Bucură-te, cel care vedeai şi vezi mai bine decât doctorii bolile oamenilor; Bucură-te, cel care stai împotriva doctorilor nepricepuţi, ca să-i fereşti pe bolnavi de mai multă suferinţă; Bucură-te, cel care te-ai arătat bolnavei care suferea de tromboză şi ai vindecat-o; Bucură-te, că mai târziu aceasta a recunoscut chipul tău şi aşa a înţeles de la cine a primit ajutorul; Bucură-te, că doctorii au rămas fără grai în faţa vindecărilor pe care le-ai făcut; Bucură-te, balsam care aduci de la Dumnezeu vindecare trupească şi sufletească; Bucură-te, că prin rugăciunile tale s-a biruit rânduiala firii; Bucură-te, cel care îi întăreşti pe cei care mărturisesc vindecările tale minunate; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al-7-lea
Răbdând suferinţele ca un al doilea Iov, ai arătat prin viaţa ta că încercările îngăduite de Dumnezeu nu covârşesc puterea omenească, şi că oricât de grele ar fi acestea, dacă ne luptăm să le biruim, Mântuitorul Hristos va pune pe frunţile noastre cununi strălucitoare, pentru care Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al-7-lea
Auzind cum în timpul vieţii şi după moarte i-ai izbăvit de felurite ispite pe cei cărora le-ai cunoscut neputinţele, şi aflându-ne noi înşine în ispite fără de număr, căci viermele păcatului nu doarme, dorim să te avem ca ocrotitor al nostru, şi pentru aceasta îţi cântăm: Bucură-te, că trecând prin furtuna necazurilor ai primit puterea de a-i ajuta pe cei ispitiţi; Bucură-te, că i-ai făcut dreptate slujbaşului învinuit pe nedrept; Bucură-te, că pe tânăra care voia să se sinucidă ai scăpat-o din ghearele diavolului; Bucură-te, că ai prevenit maicile de la Mănăstirea Jazak să nu bea apă din fântâna otrăvită de necredincioşi; Bucură-te, că fără teamă în vreme de război ai scăpat o fată de la pângărire; Bucură-te, că l-ai izbăvit pe ucenicul tău de primejdia din adâncurile apelor; Bucură-te, cel care dai cu prisosinţă cele de trebuinţă credincioşilor; Bucură-te, că printr-o minune Cel Care a înmulţit peştii în pustie te-a vădit a fi asemenea Lui; Bucură-te, că această minune şi altele asemenea ei au fost tăinuite până după moartea ta; Bucură-te, cel care te-ai arătat în chip minunat celor care ţi-au cerut ocrotirea; Bucură-te, că oricine te cheamă în ajutor cu credinţă primeşte sprijinul tău; Bucură-te, că nenumărate sunt facerile de bine pe care ni le-ai arătat; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al-8-lea
Cum să nu ne veselim de minunile tale? Cum să nu tresalte inimile noastre la aflarea bucuriei pe care o aduci celor care te cinstesc, tainicule povăţuitor al călugărilor şi al mirenilor? Ştiind că ducând viaţă monahicească tu ai fost călăuză pricepută şi pentru familiile care în viforul lumii au căutat liniştea duhovnicească, Îi cântăm Celui Care te-a înţelepţit: Aliluia!
Icosul al-8-lea
Văzând cum vrăjmaşul diavol se luptă ca mirenii să ducă o viaţă cât mai pătimaşă, aducându-le tulburare în suflet şi şoptindu-le că numai în mănăstiri se poate duce o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu, tu i-ai povăţuit să stea împotriva acestuia şi să ducă lupta cea bună, iar ei sporind în vieţuirea duhovnicească ţi-au cântat: Bucură-te, că îi afli pe fiii risipitori şi te rogi pentru ei; Bucură-te, că aduci pacea în familiile dezbinate; Bucură-te, că le-ai descoperit celor căzuţi calea pocăinţei; Bucură-te, că i-ai ajutat pe aceştia să ajungă fii credincioşi ai Bisericii; Bucură-te, că i-ai învăţat pe părinţi să trăiască o viaţă sfântă pentru ca fiii lor să fie păziţi de ispite; Bucură-te, că rugându-se Domnului ucenica ta a fost peţită de tânărul pe care îl iubea; Bucură-te, că domolind împotrivirile părinţilor lui, au reuşit să se căsătorească; Bucură-te, că le-ai vorbit despre Hristos tinerilor care, necunoscând Lumina, trăiau în patimi; Bucură-te, că ei ţi-au sărutat picioarele cu dragoste; Bucură-te, sprijin al celor care vor să îşi întemeieze o familie; Bucură-te, că Domnul ţi-a dat priceperea de a fi călăuză pentru cei căsătoriţi; Bucură-te, blând duhovnic care cu iscusinţă ai vindecat rănile sufleteşti; Bucură-te, apostol al sfinţeniei în vremuri de mare tulburare; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al-9-lea
Doamne, Cel Care ne-ai zis „Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, Sfânt sunt”, Care prin gura Preacuviosului Părinte Porfirie ne-ai amintit această poruncă a Ta, iar noi am priceput că numai dacă vom merge pe calea sfinţeniei vieţile noastre vor cunoaşte împlinirea, acoperă-ne cu harul Tău cel ceresc ca să mergem pe această cale fără a fi vătămaţi de cursele diavolului şi să Îţi cântăm în toată vremea: Aliluia!
Icosul al-9-lea
Ceea ce mărturiseşte întreaga predanie a Răsăritului, şi anume că Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să se sfinţească, este cu anevoie de priceput; dar ascultându-te pe tine, Preacuvioase Părinte, că ne îndemni să ajungem la măsura sfinţeniei, oricât de mari ar fi ispitele care ne apasă, îţi zicem: Bucură-te, icoană a virtuţilor poleită cu aurul smereniei; Bucură-te, că nu numai pe monahi, ci şi pe mireni i-ai îndemnat să rostească rugăciunea lui Iisus; Bucură-te, că îi vezi pe creştinii râvnitori strălucind ca nişte făclii; Bucură-te, că l-ai văzut pe Părintele Yannis îmbrăţişându-şi preoteasa în lumina Raiului; Bucură-te, dascăl al cugetării la cele sfinte; Bucură-te, că săvârşind dumnezeieştile slujbe inima ta a devenit altar al Celui Preaînalt; Bucură-te, că aflând nevoinţele tale sporim în nevoinţă; Bucură-te, că prin postiri îndelungate ţi-ai hrănit sufletul cu putere cerească; Bucură-te, lumânare care te-ai asemănat rugului lui Moise; Bucură-te, că prin înţelepciune duhovnicească i-ai întrecut pe înţelepţii lumii acesteia; Bucură-te, că ne-ai îndemnat ca prin lungi privegheri să călătorim spre odihna veşnică; Bucură-te, adeverire a Învierii lui Hristos; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Fiind aprins de dragostea cea duhovnicească şi vrând să propovăduieşti oamenilor credinţa în Hristos, pentru râvna ta Domnul te-a chemat să fii părtaş darurilor Sfinţilor Apostoli şi prin harisma vorbirii în limbi ai grăit pe înţelesul celor de alt neam, iar ei mirându-se de sfinţenia ta au strigat lui Dumnezeu: Aliluia!
Vrând tu să o ajuţi pe tânăra Annoula să lepede cugetările deşarte şi să creadă în Atotputernicul Dumnezeu, nu ţi-a fost oprelişte necunoaşterea limbii pe care o vorbea aceasta, ci prin darul lui Dumnezeu ai trecut de această stavilă, spre bucuria celor care te laudă aşa: Bucură-te, că niciodată nu ai greşit când ai spus oamenilor cele pe care ţi le-a arătat Domnul; Bucură-te, cel care din smerenie nu I-ai cerut Domnului harisme alese; Bucură-te, că nu te-ai mândrit pentru darurile cu care Dumnezeu te-a covârşit; Bucură-te, că primindu-le, nu ai contenit cugetarea smerită la propria ta păcătoşenie; Bucură-te, că minunile le-ai făcut nu spre lauda ta, ci spre slava lui Dumnezeu; Bucură-te, că şi noi am urmat povaţa pe care i-ai dat-o femeii credincioase, şi nu ne îndoim de harismele tale; Bucură-te, că ai trăit bucuria Rusaliilor; Bucură-te, cel care prin luminare dumnezeiască ai înţeles necazurile oamenilor; Bucură-te, că ai astupat gurile celor care cârteau împotriva darurilor Sfântului Duh; Bucură-te, că ne-ai lămurit că puterile celor depărtaţi de Biserică vin de la îngerii căzuţi; Bucură-te, stavilă pentru cei care fiind stăpâniţi de diavol imitau darul vorbirii în limbi; Bucură-te, cel care cunoşteai graiurile păsărilor şi ale animalelor; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Cuvântul despre trecerea în veşnicie, cum că „de vei muri înainte de a muri, nu vei mai muri atunci când vei muri”, a fost sorbit de inima ta însetată de cunoaştere şi luminându-te te-ai împărtăşit de această trăire când moartea ta a devenit un puternic: Aliluia!
„După ce voi pleca la Domnul, eu voi continua să vă vorbesc. Voi, oare, mă veţi auzi?”, ne-ai întrebat pe toţi cei care te purtăm cu dragoste în inimile noastre. Nefiind vrednici de a auzi cuvintele tale pline de putere, facem ceea ce ne este cu putinţă şi îndrăznim să îţi aducem smerită laudă, ştiind că asculţi glasurile noastre: Bucură-te, cel care ţi-ai aşteptat moartea ca pe o întâlnire cu Dumnezeu; Bucură-te, că ai părăsit această lume chemându-L pe Mântuitorul Hristos; Bucură-te, că ai adormit în Sfântul Munte, pe care lăuntric niciodată nu l-ai părăsit; Bucură-te, că dragostea ta pentru Hristos a covârşit frica morţii; Bucură-te, că rugându-te, se risipea norul întunecat pe care îl vedeai deasupra unora dintre muribunzi; Bucură-te, cel care şi acum te rogi pentru cei aflaţi pe patul de moarte; Bucură-te, cel care ne fereşti de moarte năprasnică; Bucură-te, că ultima ta dorinţă a fost „ca toţi să fie una”, după cum voieşte Hristos; Bucură-te, că te-ai rugat ca toţi oamenii să Îl cunoască pe Dumnezeul Părinţilor noştri; Bucură-te, că Cel Care a înviat din morţi te-a învăţat să biruieşti moartea; Bucură-te, că privind blândul tău chip ne umplem de mângâiere; Bucură-te, văzând că seminţele pe care le-ai semănat dau roadă îmbelşugată; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Aşa precum Sfântul Nectarie a voit ca moaştele sale binemirositoare să fie împărţite spre binecuvântare în tot pământul, şi pretutindeni s-a aflat de minunile sale, tot aşa după adormirea ta Dumnezeu a vrut ca cinstirea ta să se răspândească în toate colţurile lumii, ca toţi cei care în aceste vremuri de rătăcire au cunoscut că eşti stâlp de lumină al dreptei credinţe să cânte Domnului împreună cu tine: Aliluia!
Înainte de a primi cinstirea cuvenită de la oamenii cei muritori, bineplăcutule al lui Dumnezeu, ai primit o cinstire mai înaltă, căci ai fost prăznuit în Biserica Cerească de soborul celor care îmbrăcaţi în veşminte luminoase cântau îngereşte troparul tău şi cărora următori făcându-ne noi, îţi zicem cu mare glas: Bucură-te, dar nepreţuit pe care Dumnezeu l-a dăruit Bisericii; Bucură-te, că am fost povăţuiţi în chip minunat să ne rugăm ţie; Bucură-te, că Însuşi Domnul S-a îngrijit să primeşti cinstire de la oameni; Bucură-te, ascultând laudele celor care aşteaptă tainica ta povăţuire; Bucură-te, că aşa cum te rugai înainte împreună cu ucenicii tăi, te rogi acum cu noi toţi; Bucură-te, că precum îţi ocroteai fiii duhovniceşti, acum ne ocroteşti şi pe noi; Bucură-te, că numărul celor care te cinstesc creşte fără încetare; Bucură-te, prieten al celor care învaţă de la tine urcuşul duhovnicesc; Bucură-te, că cei care au privit chipul tău luminat vor să atingă şi sfintele tale moaşte; Bucură-te, candelă aprinsă de Părintele Ceresc; Bucură-te, ucenic al Fiului lui Dumnezeu; Bucură-te, vas ales al Sfântului Duh; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
O, Preacuvioase Părinte Porfirie, făcătorule de minuni, primind această puţină rugăciune de la noi, cei care din preaplinul inimii îţi aducem laude după cuviinţă, ajută-ne să punem început bun şi lepădând toate patimile şi poftele să trăim ca mădulare sfinte ale Bisericii, ca împreună cu tine să putem cânta în vecii vecilor: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zic Icosul 1 și Condacul 1:
Ai auzit dulcele glas al Preadulcelui Iisus chemându-te la nunta cea veşnică şi zicând: „Vino, Părinte Porfirie, de moşteneşte Împărăţia Cerurilor ce este gătită celor care şi-au purtat crucea nevoindu-se din dragoste pentru Dumnezeu!”; noi, vrând a fi părtaşi fericirii tale, îţi aducem aceste laude: Bucură-te, cel care mijloceşti înaintea Sfintei Treimi pentru mântuirea noastră; Bucură-te, rod înmiresmat al Tradiţiei Sfinţilor Părinţi; Bucură-te, ostaş îmbrăcat în armură duhovnicească; Bucură-te, furtună care spulberi cuiburile ereticilor; Bucură-te, cel care te-ai dăruit în întregime fiecăruia dintre cei care te cercetau; Bucură-te, că luptând împotriva puterilor întunericului, le-ai biruit; Bucură-te, că ai apărat predaniile bisericeşti şi ai stat împotriva rătăcirilor de multe feluri; Bucură-te, că i-ai binecuvântat pe cei care au mărturisit minunile tale; Bucură-te, că i-ai mustrat pe cei care au spus despre tine lucruri neadevărate; Bucură-te, cel care stai departe de cei care răstălmăcesc minunile tale; Bucură-te, cel care primeşti laudele aduse de către cei binecredincioşi; Bucură-te, ceară însemnată cu pecetea sfinţeniei; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Pe Părintele nostru Porfirie, făcătorul de minuni, care a împărţit mană din pustia binecuvântată a Sfântului Munte celor care flămânzeau în pustia duhovnicească a lumii, veniţi să îl lăudăm, binecredincioşilor, şi pentru rugăciunile pe care le înalţă Domnului pentru mântuirea neamului creştinesc să îi mulţumim cântându-i: Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
După aceea, se zice această:
Rugăciune
Preacuvioase Părinte Porfirie, robule al Dumnezeului Celui Viu, primeşte laudele pe care ţi le aducem cu inimă smerită şi mijloceşte înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră.
Ocroteşte-ne de tot răul şi de toată tulburarea. Ajută-ne să biruim ispitele care ne stau înainte şi prin răbdarea noastră să dobândim cununile cele netrecătoare. Iar la înfricoşătoarea Judecată să fim feriţi de veşnica pedeapsă şi să fim aşezaţi în partea cea de-a dreapta, unde cu soborul tuturor sfinţilor te veseleşti de frumuseţile cereşti. Ca primind grabnicul tău ajutor să Îi mulţumim în vecii vecilor Dumnezeului Care te-a proslăvit. Amin.
Şi se face otpustul.
Se încarcă articole și navigare…